Ce este NLP

Programarea neuro-lingvistică, abreviată NLP, a fost creată în jurul anului 1976 de Richard Bandler (matematician și student în terapia gestalt) și John Grinder (lingvist). Ei și-au propus să descopere structura excelenței umane. La început ei și-au îndreptat atenția asupra studierii amănunțiţe a magicienilor terapeuţi a vremii, cum au fost Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei) şi Milton Erickson (hipnoterapie). Cei doi iniţiatori şi grupul de persoane care au contribuit la dezvoltarea să ulterioară, au preluat şi sintetizat o serie de concepte apărute anterior în cibernetică şi teoria sistemelor, a căror reprezentanţi au fost Gregory Bateson, Virginia Satir şi Milton Erickson.

La începutul anilor 1980, NLP'ul era considerat un progres important în psihoterapie şi consiliere, atrăgând astfel interesul cercetătorilor din consiliere şi psihologie. La mijlocul anilor 1980 analizele publicate în "The Journal of Counseling Psychology" şi "Naţional Research Council (1988; NRC)" au arătat puţine date care să susţină teoria despre sistemele reprezentaţionale sau despre ideile de baza din NLP astfel interesul cercetătorilor a scăzut.

Pentru că numele de Programare neuro-lingvistică, te duce cu gândul la neurologie, informatică şi lingvistică, NLP'ul a fost vândut că şi o "ştiinţă nouă". Scepticii susţin că este o "teorie sau un mod de tratament psihologic nedemonstrat" şi una din multele psedostiintifice (sau "New Age") forme de psihoterapie care au apărut în domeniul sănătăţii mintale. Puțini practicanţi şi-au prezentat datele culese pentru a fi revizuite şi analizate de colegi şi pe majoritatea nu îi interesează că teoria să fie validată empiric.

NLP poate fi definită ca „studiul structurii trăirilor subiective“, având că obiect de studiu descoperirea (elicitarea) şi modificarea structurilor („programelor“) care iau naştere din interacţiunea complexă dintre creier/sistem nervos („neuro“), limbaj („lingvistic“) şi mediul înconjurător. Demersul lui Bandler și Grinder a fost îndreptat spre găsirea răspunsurilor la întrebarea cum anume functionează oamenii și mai puțîn la cea privitoare la cauza comportamentului uman. De aceea orientarea acestei metode este pe soluție şi pe proces.

În esenţă ei, NLP desemnează o atitudine de curiozitate, pasiune și dedicare în studiul comportamentului uman și al modalităților de îmbunătățire al lui.

Programare - aptitudinea fiecăruia de a "produce" și "transpune" în practică o variată și complexă gamă de programe comportamentale.

Neuro - funcţionarea corpului şi psihicului uman se bazează pe funcționarea sistemului nervos. Alcătuit din miliarde de celule nervoase (neuroni) interconectate, acesta constituie baza fiziologică a perceperii, gândirii, simțirii și funcționării întregului sistem uman.

Lingvistică - mijloacele de comunicare apelate, respectiv la comportamentul nostru verbal și nonverbal.

Programarea neuro-lingvistică este fundamentată pe un număr de axiome de bază:

"Harta" despre lume este diferită de "teritoriul" pe care îl reprezintă.

Fiecare comportament are la bază o intenție pozitivă, în cadrul hărții despre lume a persoanei în cauză.

Nu putem să nu comunicăm, orice comportament (chiar și tăcerea) fiind semnificativă pentru interlocutorul nostru.

Nu există greșeli, există doar feedback.

Orice comportament este orientat către adaptare la mediul ambiant;

Înțelegem mult mai ușor și mai bine ceea ce ne este deja familiar.

Oamenii se comportă perfect, iar comportamentul lor prezintă o structură anumită.

Oamenii posedă deja toate resursele necesare dezvoltării personale.

Corpul și sufletul uman fac parte dintr-un sistem complex, în cadrul căruia se influențează reciproc.