Istoricul hipnozei

Details

Hits: 5328

Sugestia şi hipnoza au fost folosite încă din vremuri îndepărtate, atât în scopuri magico-religioase, cât şi curative.

Preoţii şi vrăjitorii induceau stări alterate de conştienţă pentru a ajuta vindecarea prin ritualuri spirituale. Incă cu 3000 de ani înainte de Isus, egiptenii antici aveau Templul Somnului, iar grecii Altarele Vindecării, locuri în care, ca urmare a unui ritual dramatizat de către preoţi şi iniţiaţi, pacienţilor li se dădeau sugestii curative în timpul unui somn indus iar apoi, visele avute în timpul acestui somn erau interpretate ce către Preoţi.

Există mărturii arheologice care se referă la utilizarea unor procedee sugestive, cu un caracter ritual şi/sau terapeutic în templele Romei antice.

Herodot aminteşte că babilonienii îi aduceau pe bolnavi într-o stare specială pentru tratarea unor boli prin sugestie. Intre sistemele de meditaţie yoga, cu o vechime de mii de ani, şi hipnoză există multe similitudini.

In concepţia tuturor anticilor, sufletul capabil de viziune se ridică peste condiţia timpului şi a spaţiului.

Atât Vechiul cât şi Noul Testament cuprind descrieri ale unor tehnici de vindecare care ar putea fi asemănate hipnoterapiei.

Prin sunetele ritmate şi sacadate ale tobelor, acompaniind o incantaţie monotonă şi greu inteligibilă neiniţiaţilor, şi printr-o impresionantă fixaţie a privirii, Shamanii de azi, pot determina inducerea unei stări de transă auditoriului lor, mergând până la o stare cataleptică, la fel cum au făcut-o predecesorii lor, sute de ani la rând. Shamanul apare astfel ca deţinător al unor puteri magice care, combinate cu abilitatea sa de a vindeca diverse boli, îl transformă în figura centrală şi cea mai importantă a tribului sau regiunii. Starea de transă astfel indusă este ceal mai bun vehicul pentru sugestiile pozitive, de şi despre vindecare, pe care apoi shamanul le transmite bolnavului.

Fără nici o urmă de îndoială că, dacă cea mai importantă şi credibilă persoană din viaţa ta ar veni la tine atunci când eşti bolnav/ă şi ţi-ar spune că te vei face bine, cea mai probabilă evoluţie a stării tale va fi spre însănătoşire.

Cu toate aceste date, sursele privind utilizarea tehnicilor sugestive şi hipnotice din vremurile îndepărtate sunt mai mult decât lacunare.

Istoria modernă a hipnotismului începe cu medicul vienez Franz Anton Mesmer. Acesta a fost influenţat de teoriile şi practicile magiei, medicinei, magnetismului şi ale teoriei fluidismului, precum şi de contemporanii săi care se ocupau cu magnetizarea bolnavilor. Mesmer credea că starea de transă era rezultatul transmiterii de către hipnotizator, graţie „forţei” cu care acesta era înzestrat, către pacient, a unui „fluid magnetic” ce acţionează asupra sistemului nervos al acestuia. Meritul acestui medic constă în principal în perseverenţa cu care a aplicat, începând cu 1765, un sistem terapeutic nou, pentru lumea imediată, sistem care ducea la unele vindecări efective.

Sărind peste alţi câţiva pionieri în ale hipnozei, cel care şi-a adus probabil cea mai importantă contribuţie atât la dezvoltarea cât şi la acceptarea hipnoterapiei ca artă şi ca ştiinţă este dr. Milton Erickson. Psihiatru şi hipnoterapeut de renume şi cu un solid background ştiinţific, Erickson a pus bazele hipnoterapiei moderne şi a terapiei care îi poartă numele. Figură şi nume de legendă, Erickson a lăsat în urmă cazuri clinice rezolvate care uimesc şi acum specialiştii, precum şi numeroase întrebări şi teme de reflecţie pentru toţi terapeuţii, de la cei din vremea sa şi până la cei contemporani nouă.