Am ales

Details

Hits: 4186

-Mă doare capul și am o stare de ușoară vomă, mi se destăinuie clienta...

-Și eu am simțit o stare asemănătoare zilele trecute...cred că e o presiune atmosferică sau o oboseală acumulată...

Dar nu apuc să expun bănuielile pe care le am, în ceea ce privește starea, că aud din partea clientei următoarea remarcă:

-Cum e posibil să fiți bolnavă, dumneavoastră care aveți tehnicile psihologice la îndemână pentru a fi permanent sănătoasă, evoluția spirituală necesară pentru a sta departe de lumea bolnavă...

O privesc cu uimire și, zâmbind, realizez cum adeseori aud persoane în jurul meu care îmi spun că nu înțeleg cum pot să fiu bolnavă ( e adevărat că e extrem de rar) în ciuda tehnicilor pe care le cunosc de vindecare și pe care le transmit clienților.

Majoritatea persoanelor nu acceptă faptul că o persoană, care alege calea evoluției spirituale (în diferite grade, evident), poate să se îmbolnăvească sau, și mai grav, să moară. Este foarte important să acceptăm faptul că suntem cu toții ființe care avem de asimilat niște lecții aici în viață. Eu, ca mulți alții, caut mereu o îmbunătățire a calității vieții și folosesc cunoștințe și mijloace pentru a evolua într-un domeniu mai puțin cunoscut (sau înțeles eronat de către unele persoane), spritualitatea. Nu încetez să accept faptul că am limite, mă accept pe mine în același fel în care îi accept pe ceilalți. Nu înseamnă că dacă evoluezi spiritual, nu vei fi niciodată bolnav. Scopul de a învăța să găsești cauza unei boli nu este de a controla această boală, ci de a învăța mai multe despre tine. Am avut privilegiul (chiar dacă atunci nu consideram asta) de a fi aproape de oameni care erau foarte aproape de moarte, care, datorita bolii de care sufereau, făceau un demers important de iertare și de acceptare. Și acest lucru e extrem de important pentru liniștea sufletului. Aceste persoane mi-au arătat că nu e nevoie să aștept apropierea sfârșitului pentru a aplica iertarea. Oamenilor le este greu să își accepte boala, durerile, suferința. Acceptă cu greu ideea că toate acestea le comunică ceva despre ei. Și pentru că nu acceptă boala, încearcă din răsputeri să fugă de ea, să evite durerile și suferința. Ce face boala? Se accentuează, devenind un „strigăt disperat” al corpului. Interesant, știm să ne acceptăm atunci când ajungem la ultima etapă. Pe parcursul vieții acceptăm cu dificultate faptul că avem și aspecte pozitive și aspecte negative într-o atitudine. Știm că este imposibil să trăim doar un aspect din fiecare stare de „a fi”. De exemplu, este imposibil să fii mereu răbdător, înțelegător, energic, binedispus, disponibil etc. Știm că uneori există circumstanțe în care trăim partea negativă chiar dacă ne dorim să trăim doar partea plăcută. Vom trăi acest aspect atunci când vom avea compasiune pentru noi, acceptându-ne limitele, renunțând la limitele autoimpuse, la prejudecăți și etichetări.

Uneori suntem inconștienți că avem credințe care ne împiedică să ne fie bine. De aceea nu ne acordăm dreptul să fim astfel. Ne controlăm pentru a nu ne simți vinovați, nu facem ceea ce credința noastră crede că este rău. Mulți ani am practicat acest mod de viață și am simțit urmările „conflictului” interior, prin avertizările corpului. În urmă cu zece ani am realizat că am devenit ceea ce nu doream să fiu și, astfel, aveam convingerea că nu merit să mă iubesc. Doream să experimentez ceea ce doream să fiu, dar mă simțeam vinovată, deoarece îmi acordam dreptul de a fi diferită de ceilalți. Frica de a nu fi rănită încă mai persista și mă făcea să măresc conflictul interior.

Ceea ce am acumulat până acum (și continui să acumulez) îmi este extrem de util, făcându-mi șederea mea pe acest pământ mult mai frumoasă, semănând clipă de clipă înțelepciune și iubire. Am ales ca viața mea să urmeze o direcție a mea, nicidecum dirijată de alții. Am ales să fiu fericită, chiar dacă cei apropiați nu sunt, considerând că, alegând să fiu și eu nefericită, nu-i face pe aceștia mai fericiți. Am ales să am grijă de mine și de corpul meu și să accept durerile si afecțiunile, știind că în acest mod e nevoie să fiu mai atentă la mine și la ceea ce aleg să fac. Am ales dreptul de a trăi experiențe numeroase și diferite, în acest mod devenind conștientă de ceea ce am nevoie cu adevărat. Am ales să fiu ceea ce vreau să fiu, tot mai des, fără să îmi mai fie teamă!