Întâlnire cu marea

Details

Hits: 4754

Stau pe malul mării şi privesc liniştită valurile. Degetele mânii drepte mângâie nisipul cald şi atât de fin...E minunat să asculţi liniştea...auzi atât de multe...!

Viaţa mi se așează ca o "peliculă de film" ce mi se derulează încet şi lin în faţa ochilor. Zâmbesc. Citisem undeva că viața se aseamănă cu cele patru anotimpuri…

Fiecare incursiune în profunzimea evenimentelor şi provocărilor îmi aduce certitudinea că sunt foarte fericită pentru bogăţia pe care o am! Viaţa îmi este mereu o "manevră" delicată de selecţie, respingere, revizuire, acceptare şi schimbare. Mă simt minunat când reuşesc să mă întorc în interiorul fiinţei mele, când reuşesc să stau departe de lumea dezlănţuită şi...mă ascult. Mereu am ceva să-mi comunic. Am învăţat să dialoghez cu Eul meu interior, dar mai presus orice, să îl ascult!

Sunt martora propriei mele maturizări şi evoluţiei mele, beneficiind de ciclurile vieţii care nu au făcut altceva decât să mă îndrume pe calea existenţei. Mi-au asigurat toleranța pentru „iernile” evenimentelor vieţii şi mi-au dat îndrăzneala de a-mi îngădui binecuvântarea vieţii ce vine odată cu toamna. Asemeni naturii, atunci când pare înfrântă, îşi pregăteşte naşterea şi coloritul, omul ajunge, mental şi financiar, în cea mai dificilă situaţie pe care a avut-o. Este momentul ideal de a găsi "seminţele" dinlauntrul său şi a scoate la lumina talente ascunse, abilităţile neexplorate, dorinţe şi, mai ales, hotărâre! Vara este anotimpul ce m-a încălzit din prima zi a existenţei mele, aducând lumina şi zâmbetul soarelui în suflet. Asemeni anotimpului, nimic nu pare a tulbura zilele senine şi pline de veselie ale verii. Plantele se expun în toată splendoarea lor, lăsându-se ocrotite de căldura razelor. Oare seminţele s-au plâns din pricina bolovanilor peste care, prin care sau sub care au reușit să crească? Oare natura, oamenii ar mai fi existat dacă ar fi renunţat atunci când au apărut dificultăţile? Numai buruienile cresc neîngrijite. Nu este nevoie să fie plantate, nici urmărite. Existenţa lor se bazează pe a parazita eforturile celor ce fac ceva pentru a răzbi. Tot vara mi-a oferit darul cel mai de preţ, iubirea. Am învăţat să păşesc pe drumul vieţii, încercând să folosesc „buruienile” din calea mea ca pe o testare a propriei mele voinţe de a merge mai departe, spre recompensele îmbelşugate ale vieţii.

Îmi place mult toamna, când culorile sunt mai dulci şi bogate. Bogăţiile sale nu vorbesc de inocenţa primăverii şi nici de atotputernicia verii, ci de înţelepciunea şi liniştea maturităţii. Se cunosc limitele şi satisfacţia vieţii. Pentru cei care au luptat împotriva buruienilor, a gândacilor şi a capriciilor vremii în timpul verii, toamna aduce bucurie şi belşug. Pentru cei care au privit doar scurgerea anotimpurilor, toamna poate fi un anotimp al depresiilor, al regretelor profunde, ce aduc nelinişte şi dezamăgire. Acum ne dăm seama cât de lungă sau de scurtă poate să fie iarna, pentru că nimic nu e mai minunat decât o recolta îmbelşugată, pe când un câmp sterp în toamnă e cel mai deprimant şi îngrozitor peisaj. Tot în acest anotimp, fie ne bucurăm, fie ne căutăm scuze. Cei care nu şi-au păzit cu grijă terenul şi nu l-au îngrijit, nu au motive întemeiate ci numai scuze, aruncând vina pe circumstanţe, neasumându-şi rezultatul propriilor acţiuni.

Prima lecţie a vieţii este aceea că iarna apare la un moment dat. Nu numai iarna cea geroasă şi îngheţată, ci şi "iarna umană" a disperării, dezamăgirii, singurătăţii şi tragediei. O iarnă când visele noastre rămân fără împliniri, când faptele copiilor noştri ne lasă fără grai. Tot "iarnă" e când creditorii ne hărţuiesc, când persoana în care am avut încredere şi căreia i-am oferit sufletul, se folosește de sentimentele noastre,... iarnă în vieţile noastre private.Venirea iernii ne găseşte în una din cele două ipostaze: pregătiţi sau nepregătiţi. Dacă alegi o viaţă guvernată de iarnă, vei împiedica venirea primăverii. Nici măcar nu vei avea abilitatea de a recunoaşte venirea primăverii. Am avut și eu iernile vieţii mele, asemenei multor persoane, uneori pregătită, alteori luată prin surprindere. Am avut de ales între a deveni patetică, luând mereu rol de victimă, şi a fi recunoscătoare pentru faptul că primăvara îmi poate oferi şansa de a pune, în bucată mea de pământ, numai seminţele pe care eu le doresc. Iernile mi le-am făcut mai blânde. Momentele de disperare şi neputinţă le-am transformat în momente de analiză, meditaţie, introspecţie. Am învăţat să mă înţeleg şi să mă accept, să îmi înțeleg mai ales emoţiile  care m-au determinat de multe ori să iau decizii pripite. Am învăţat să fiu sinceră cu mine însămi, să îmi accept "imperfecţiunile", să fiu înţeleaptă şi să adopt un ritm mai puţin alert, să fiu fericită şi recunoscătoare pentru tot ceea ce mi-au oferit celelalte anotimpuri, pentru că, fără ele, nu aş fi învăţat să depăşesc răceala iernii. Încetinind ritmul fizic, mi-am îmbogăţit "cămara" cunoştinţelor mele prin cercetare continuă şi analiză a câtor mai multe aspecte ale vieţii.

Privesc acum zâmbind marea şi o aud cum îmi şopteşte. O ascult. Ea îmi cunoaşte sufletul. Gândul meu e răspunsul pe care marea îl aude. "Acum am mare grijă la seminţele pe care le aleg să le plantez. O sămânţă de îndoială, frică sau neîncredere va aduce rezultate înrudite. Din pământ va crește doar ceea ce eu voi planta". Nu e o promisiune, e o convingere. Ochii îmi oglindesc sufletul, marea îmi oglindeşte ochii pe care-i închid ușor, reuşind să estompez toate sunetele ce vin din jurul meu. Respir adânc. Mă umplu de mare...şi intru în ea. E la fel iubitoare şi de misterioasă...