Cu ani în urmă mă simţeam ca şi cum aş fi ţintită într-o roată care se învârte mereu. Nu aveam timp de relaxare, pentru că şi atunci când îl aveam, eram copleşită de gânduri, de proiecţii, de iluzii. Doar atunci când nu eram trează, deşi mă trezeam mai obosită decât eram atunci când adormeam. Era un timp necruţător uneori.
Am învăţat să îmi „iau” timpul meu liber. Acum mă trezesc cu o oră mai devreme decât înainte. O oră nepreţuită! Pur şi simplu, uneori stau fără să fac ceva. Sau încerc să îmi amintesc ce am visat. Este uluitor cât de simplu este. Îmi iau timp să savurez în tihnă cafeaua sau să ascult o muzică ce îmi dă o stare benefică, respir complet şi liniştită, timp de câteva minute. Nu fac decât să îmi reîncarc bateriile pentru o nouă zi. Este ora care mi-a schimbat viaţa şi mi-a dat posibilitatea să mă ascult, să mă respect, să mă întorc în interiorul fiinţei mele. Acolo găsesc mereu echilibrul, răbdarea, mulţumirea, iubirea, fără de care nu reuşesc să păşesc pe drumul vieţii mele. Iar în momentul când ajung la locul meu de muncă, mă întâmpină mereu un mesaj scris la intrare:
„Orice OM îţi iese în cale este un candidat la IUBIREA TA!”