Sete nesfârșită

Details

Hits: 4808

Vi s-a întâmplat vreodată să vă doriţi să spuneţi cuiva tot ce vă trece prin minte, având certitudinea că sunt foarte importante acele gânduri? Să le scrieţi, să aşterneţi calm şi în siguranţă pe hârtie?

Asta mi se întâmplă acum…O paletă întreagă de gânduri nespuse doreau să se afişeze. Am ascultat dorinţa, am luat repede o hârtie, un instrument de scris şi…iată-mă! Dar, dintr-o dată vid: niciun cuvânt, niciun gând, nimic. Privesc coala goală din faţa mea şi caut, descriindu-vă starea, scormonind în memorie toata acea pleiadă de gânduri. Parcă nu au existat niciodată. La ce mă gândeam? Vag, apare o umbră…Hm, cu siguranţă este o zi cu influenţe astrale negative, aşa cum îmi place să mă amuz deseori (s-au aliniat greşit planetele) şi am devenit vulnerabilă. Amuzamentul şi autoironia mi-au fost cei mai apropiaţi prieteni, permanent.:-)))))))

Da, ştiu la ce mă gândeam. Construiam un argument pentru a valida expresia: IUBIREA se întâlneşte o singură dată în viaţă, iubirea COMPLETĂ, CURATĂ şi ÎNTREAGĂ.

Asocierea pe care am facut-o a fost cea în care am asemănat iubirea cu o apă.Toţi ne naştem plini de iubire şi însetaţi de iubire. Această sete ne însoţeşte toata viaţa, pentru a putea menţine echilibrul (apei) iubirii noastre interioare. Uneori devenim atât de însetaţi încât, hulpavi, ne înfruptăm din apa iubirii de fiecare dată şi continuă să ne uimească gustul amar ce rămâne, de cele, mai multe ori după ce ne-am satisfăcut nevoia de temperare a setei.Abia atunci realizăm că acea apă nu era curată. Avea impurităţi. Nici măcar nu am fost atenţi la gust sau la miros. Dornici, ne-am aruncat cu toată fiinţa asupra împlinirii acestei nevoi.

Contiuăm să păşim în viaţă, căutând drumul spre acel izvor nesecat al iubirii, curat, proaspăt mereu şi dătător de viaţă. Gustul amar ce încă îl mai simţim şi care a lăsat amprente bolnave asupra trupului şi sufletului nostru, ne-a sădit teama. Dacă toate apele sunt cu impurităţi? Dacă izvorul acela pe care noi îl dorim este la mare înalţime şi pentru care e nevoie să urcăm, iar efortul ne va istovi prea mult? Poate nici nu vom avea puterea să ajungem la el. Atunci, resemnaţi, ne mulţumim cu ceea ce întâlnim în calea noastră: ochiuri de apă, bălţi…

Dar atunci când nimic nu stă in calea noastră pentru a ne împlini dorinţa, atunci când ajungem la acel izvor nesecat şi limpede, bucurându-ne de şuvoiul lui neîntrerupt, nu mai simţim setea, savurăm gustul neatins de impuritaţi, simtind cum fiecare picătură pătrunde în fiecare fibră a corpului nostru, limpezindu-ne gândurile, trezindu-ne la viaţă.

Da, cred că există o singură iubire în viaţă, completă, curată şi dătătoare de viaţă!