Iarna mea

Details

Hits: 4882

Din nou iarnă, din nou fulgii mari și grăbiți îmi amintesc de iernile copilăriei mele, la gura sobei, cu miros de mere coapte și cu poveștile bunicii mele dragi.

-Bunico, stai lângă mine și mai spune-mi o poveste!

Bunica, cu zâmbetul ei blând, cu ochii ei albaștri și mâinile-i calde, începea să-mi spună povestea, de fiecare dată aceeași și parcă alta…

Îmi lipesc nasul de geam, așa cum făceam când eram copil, și privesc emoționată dansul fulgilor de nea. Ninge ca-n povești, cu fulgi mari ce îngroașă plapuma de nea. Ies în curtea casei și, râzând, închid ochii ridicând obrajii în întâmpinarea fulgilor. Cățelul aleargă vesel, bucurându-se de prezența mea și de zăpadă. Daniel ne privește amuzat de tabloul pe care i-l oferim. Cât de tandru se așează fulgii pe pielea înfierbântată de emoție. O aromă de vanilie și scorțișoară și…da, esență de rom…îmi inundă nările. Mama gătește și parcă-i aud frumoasa voce fredonând romanța ei preferată: „ Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești?!” Lacrimi fierbinți de dor îmi scaldă fața. Mă întorc în casă și anunțurile de la televizor mă obligă să mă întorc în prezent. Prezentarea locurilor unde zăpada creează probleme, blocând drumurile, mă înfioară. Copilul din mine își cere drepturile și mă trezesc zâmbind la gândul că mi-aș dori să ningă atât de mult încât școlile să se închidă, să stăm în casă fără să simt vreo vină, să ascult lemnele trostind în sobă, să îmi lipesc din nou năsucul de geam, într-o uitare fără termen, ascultând căderea fulgilor…

Ninge și iarna mea îmi amintește de tihnă și inocență, poveste și arome, veselie și melancolie, de covor alb și luminos, departe de lumea dezlanțuită.