Adevăratului Pescăruș Jonathan care traiește în noi toți

Details

Hits: 4983

Pe când se scufunda ușor, o voce seacă, stranie, se ridica dinlăuntru lui. "N-am ce să fac. Sunt un pescăruș. Sunt marginit prin însăși natura mea."

Noaptea, pe mal, el își jură ca va fi un pescaruș normal. Așa, toată lumea va fi mulțumită... "Am terminat cu ceea ce am fost, s-a terminat cu tot ce am învațat. Sunt un pescaruș, ca oricare alt pescaruș, și voi zbura ca un pescaruș de rând. " Era așa de fericit, nu mai avea nicio legatură cu forța care îl îndemnase să învețe, era atât de bine să nu se mai gândească la nimic, nu va mai cunoaște înfrângerea...Întuneric...Pescarușii nu zboară niciodată pe întuneric! Dar nu i-a dat ascultare vocii. Era atât de bine cu luna și luminile ce se oglindeau în apă...Închise ochii împotriva vântului, cuprins de fericire și, totuși, vinovat că nu se ținuse de cuvânt. Asemena făgăduieli sunt pentru pescărușii de rând! Dar cel care A ATINS MĂIESTRIA nu are nevoie de asemenea jurăminte. Se simțea amețit și grozav de obosit. Se gândea. "Cand vor auzi de recordul meu, vor înnebuni de fericire. Viața are o altă semnificație acum! Iată adevărata noimă a vieții!" Ne putem ridica noi înșine din ignoranță, putem deveni noi înșine ființe ale perfecțiunii, inteligenței și talentului. PUTEM FI LIBERI! Putem să explorăm...zborul!

Dimineața, pescărușii erau adunați în consiliu. Cuvintele Bătranului pescăruș vibrau de o adâncă solemnitate: "Pescărușul Jonathan Livingston! În centru!"

 "Dar eu nu am nevoie de onoruri. Nu vreau să fiu conducător. Vreau doar să le împărtășesc experiența mea, să le arăt orizonturile ce ni se deschid nouă..."

      Păși în față modest. Era chemat pentru mustrare, ocară...Parcă îl pocnise cineva în cap, i se înmuiaseră genunchii, urechile îi țiuiau.

             "Nu se poate...și recordul? Nu își dau seama ce spun!"

      Vocea solemnă intonă:"...pentru VIOLAREA DEMNITĂȚII și TRADIȚIILOR NEAMULUI pescărușilor...alungarea din obște și exilarea pe Stâncile Îndepărtate..."
Oare un pescăruș care descoperă și urmează un sens în viață, un țel mai înalt, este nesăbuit? Mii de ani ne-am zbătut să obținem hrana; acum, rațiunea vieții e alta: SĂ NE DESĂVÂRȘIM, SĂ EXPLORĂM, SĂ FIM LIBERI!

"Mai dați-mi o șansă, lăsați-mă să vă arăt ce am descoperit...!!!"

Pescărușii i-au întors spatele, astupându-și solemn urechile. Singura lui suferință nu era Singurătatea, ci faptul că ceilalți pescăruși NU VROIAU SĂ CREADĂ ÎN STRĂLUCIREA ZBORULUI care-i aștepta pe toți, nu VROIAU SĂ DESCHIDĂ OCHII ȘI SĂ VADĂ!!!...

În fiecare zi se desăvârșea mai mult. Grație aceluiași CONTROL INTERIOR, zbura prin pâcla deasă a mării și se ridica spre zările clare, orbitoare...în timp ce toți ceilalți pescăruși rămâneau pe Pământ, umiliți de ceață și ploaie. Descoperise că ceilalți pescăruși trăiesc atat de puțin din cauza plictiselii, fricii, mâniei...că, o dată alungate astea din mintea lui, viața urma să-i fie lungă și frumoasă.

"Suntem din STOLUL TĂU, Jonathan. Suntem frații tăi. Am venit să te luăm MAI SUS, să te luăm ACASĂ!"

         Păsări luminoase au încetinit, lin, păstrând simetric poziția față de Jonathan, plonjând împreună cu el, liniind cercul în formație perfectă.  

       "Nu am frați, nu am familie, nu am casă!"

"Ba se poate mai mult , Jonathan! Pentru că te-ai DESĂVÂRȘIT. Ai terminat o școală, acum e timpul să începi alta."

În acel moment, înțelegerea care pâlpâise în el toată viața, se aprinse! Aveau dreptate. Putea să zboare mai sus și era vremea SĂ AJUNGĂ ACASĂ!

"Sunt gata, într-un sfârșit!"

********Jonathan uitase lumea de unde venise, dar din când în când gândul îl purta înapoi la ceilalți...

"Unde sunt ceilalți? Acolo, de unde vin eu, sunt mii și mii de pescăruși..."

Familiarizat acum cu telepatia care se stabilea între pescaruși, în loc de strigăte ascuțite și cârâit, noul prieten nu îl lăsă să termine gândul și întrebarea:

..."știu, sunt zeci de mii...Dar păsări CA TINE există una la un milion. Cei mai mulți dintre noi au atins acest prag foarte, foarte greu. Bănuiești prin câte vieți am trecut până să ne dăm seama că VIAȚA ÎNSEAMNĂ MAI MULT DECÂT HRANĂ, LUPTĂ ȘI PUTERE în Stol? Până să ne dăm seama că scopul nostru în viață e să atingem acea desăvârșire și să o dezvăluim celorlalți. Facem alegeri în funcție de ceea ce vrem să învățăm în viață. Dacă nu înveți nimic, rămâi cu aceleași limite și cu aceleași apăsătoare greutăți pe care trebuie să le birui."

"Oare PARADISUL nu există nicăieri?"

"Nu, Jonathan, nu există. Paradisul NU E UN LOC sau un timp. A FI DESĂVÂRȘIT--iată Paradisul! Pescărușii care disprețuiesc desăvârșirea de dragul călătoriei, nu ajung nicăieri. Cei care renunță la călătorie de dragul desăvârșirii, ajung peste tot, imediat! Secretul constă în A ȘTI că ADEVĂRATA TA NATURĂ TRĂIEȘTE SIMULTAN, ÎN TIMP ȘI SPAȚIU. Ca să zbori, a fost nevoie SĂ ÎNȚELEGI ZBORUL! "Să învățăm cum să învingem timpul! Atunci vom învăța cel mai serios și mai plăcut lucru din viață: DRAGOSTEA. "NU UITA SĂ TE DESĂVÂRȘEȘTI ÎN IUBIRE!"

CU CÂT ZBORI MAI SUS, CU ATÂT VEZI MAI DEPARTE!!!

       "Nu fii prea aspru cu ceilalți pescăruși! Izgonindu-te și-au făcut rău numai lor, și, într-o buna zi, își vor da seama de asta. Atunci vor vedea CE VEZI TU ACUM! Iartă-i și ajută-i să înțeleagă!"

(selecții din cartea „Pescărușul Jonathan Livingston” - RICHARD BACH)