De ce iubesc PRIMĂVARA?

Details

Hits: 6107

Cum aș putea să vorbesc de primăvară decât în cuvinte simple de copil: iarbă crudă, raze de soare calduțe, păsări, curcubee de flori și viață, multă viață.

De ce iubesc PRIMĂVARA? Pentru că acest anotimp mă învață mereu ce înseamnă renaștere. Pentru noi, toți, este anotimpul oportun propriei renașteri. Este momentul când ne putem curăța„pământul” vieții de „buruienile” ce s-au instalat sub forma grijilor, al îndoielilor și pesimismului. Cu entuziasm și încredere ca „îngrășământ”, putem să înfrângem orice „dăunători”. Cu ajutorul inteligenței și liberului albitru, e timpul să punem în practică disciplina de a „cultiva” semințele. Dacă le cultivăm cu grijă, masiv și cu chibzuință, nicio „buruiană” nu le va putea distruge. Primăvara ne dă oportunitatea de a intra pe „terenurile pustii” ce ne oferă o nouă șansă. Primăvara ne aduce viața și căldura atât de mult așteptată în zile lungi de iarnă și frig. Ne trimite vestitorii săi prin plante și păsări. Ea le trimite un zâmbet tuturor celor care reacționeză la venirea sa și o lacrimă celor ce stau cu mâinile în sân, vicitimizându-se ca scuză pentru efortul depus doar pe jumătate. Unii vor „planta” nebunește, sau prea în grabă, neoferindu-și răgazul de a face această activitate la nivelul la care le permite capacitățile sau inteligența lor. Alții vor avea încredere numai în Dumnezeu care a făcut să înflorească natura, nefăcând nimic și uitând că „nu există credință fără muncă”. Credința ne oferă o lege imuabilă care face ca fiecare efort uman disciplinat să fie urmat de o răsplată mult mai mare: pentru fiecare plantă sădită și pentru orice „buruiană” smulsă, pentru fiecare idee bună pe care i-o oferim altuia, pentru fiecare gest de iubire, pentru fiecare gest de încurajare...pentru toate acestea ai o multitudine de recompense, atunci când ai cea mai mare nevoie și te aștepți mai puțin.

            Gândurile, faptele, visele și eforturile de azi ne vor oferi „recolta” de mâine. A neglija oportunitatea ce ni se dăruiește azi, înseamnă a ne întârzia viitorul mai bun, dorit de fiecare din noi. Nu folosiți ziua de azi pentru a retrăi mental ziua de ieri. Natura își urmează cursul ei, fără a se uita în urmă la zilele și nopțile pline de ger. Ea profită de razele blânde ale soarelui.  Primăvara vine dar nu așteaptă și nu ea va fi cea care va transforma „semințele” în „recoltă”.  Dacă nu avem grijă de momentul când e nevoie să „semănăm”, la toamnă „hambarul” nostru va fi gol. Ca întotdeauna, semințele (ca și nevoile noastre) trebuie să aștepte schimbarea anotimpurilor. Este necesar să intrăm în „ogoare” această primăvară, pentru a evita consecințele dureroase ale neglijențelor trecute. A continua cu neglijența înseamnă a asigura o prelungire a condițiilor actuale. Fiți înțelepți și profitați de venirea primăverii, bucurați-vă de strălucirea ei, prindeți oportunitatea de a vă schimba atitudinea! Priviți păsările vesele, florile ce-și etalează frumusețea și parfumul, priviți un fluture care-și duce la îndeplinire miracolul său mic, dar important. Oportunitățile ne înconjoară pe noi toți, apărând sau dispărând la fel de rapid, lăsând în urma lor amintiri plăcute celor care au reacționat la apariția lor sau regrete celor care au fost prea preocupați pentru a se deranja să o facă.

Viața este un etern început, o eternă oportunitate, o nouă primăvară. Permiteți-vă să priviți din nou viața așa cum făceați când erați copii, dând voie fascinației și curiozității să vă împingă să mai priviți încă o dată, în loc să luați totul de-a gata! Norocul, fericirea și liniștea sufletească îi așteaptă pe cei care învață să caute miraculosul din spatele obișnuitului. Amestecul unic de SOARE, PĂMÂNT și SEMINȚE din această primăvară va oferi rezultate miraculoase și previzibile pentru cei care învață să profite de acest anotimp.

Mi-e dragă primăvara pentru că mereu s-a ținut de promisiune. Ea mereu mi-a promis că, dacă voi avea grijă să cultiv, voi avea ce culege. Efortul mi-a adus durerea firească a „muncii de plantare”. Diferența e că această durere cântărește „grame”, e ușor de o suportat, pe când cea a regretelor (prin neglijență), cântărește „tone” și este copleșitoare. Tot ea m-a învățat că este nevoie să am mare grijă ce semințe doresc să cultiv, pentru că o sămânță de îndoială, frică sau neîncredere, va produce rezultate inrudite, exact așa cum din pământ va crește doar ceea ce am plantat. Efortul de a plata „semințele” iubirii, prosperității, încrederii nu este mai mare decât cel cerut de plantarea„semințelor” urii, lipsei de încredere, eșecului...Doar „răsplățile” sunt diferite.

(acest articol mi-a fost inspirat de cartea lui Jim Rohn-„Anotimpurile vieții”)