„ Frații și surorile mele m-au invitat duminica trecută la o întâlnire. Cum eu sunt văduvă de câțiva ani, se cred mereu îndreptățiți să îmi dea sfaturi:
-Ai putea să-ți refaci viața, ești încă tânără, dar grăbește-te, deoarece peste vreo cinci ani va fi prea târziu!
- Ar trebui să cauți astfel de ocazii cât mai ești atrăgătoare!
Ce frig se făcuse dintr-o dată. Oare ce desert cu fiere îmi serviseră, crezând că mă vor ajuta, că mă voi bucura? Asta înseamnă viața pentru ei? Se tricota din nou, ca pe vremea războiului, eliminând scamele pentru a reface hainele. Dar, de data asta erau alte pulovere și alte șosete, mult mai moderne…Dar pentru mine nu va fi niciodată destulă lână pentru viața pe care mi-o făuresc. Și apoi a căuta ocazii, ce expresie! Nu îmi doresc o viață formată din ocazii, din rămășițe, din solduri!
Încetișor, viața mea continuă, iar cea pe care o trăiesc acum este nouă, liniștită și stimulantă totodată. Mi se pare frumoasă și mai ales imensă. Ceea ce simt eu în interior mă face să trăiesc din plin. Mă simt foarte bine în propria mea companie. Și cât de frumos, de elegant, cu câtă intensitate îmi pot permite să trăiesc cu ceea ce este mai bun în mine!
-Și grăbește-te, la vârsta asta nu mai întinerești, ci îmbătrânești repede! adaugă ei, pentru a mă face să mă trezesc, pentru a-mi stârni încrederea în mine.
Dar, viața, timpul vieții mele ce este oare? Cel al stării civile: începuturi și încheieri, naștere și decese? Pentru mine, viața înseamnă ceea ce trăiesc în fiecare moment, iar timpul nu îmi impune legea lui. Știe doar să se accelereze atunci când mă apropii de cel pe care îl iubesc, să încetinească și să tărăgăneze când sunt departe de el. Amintirile, speranțele mă fac uneori complice cu acest timp pe care îl am în întregime la dispoziție. A reveni asupra timpului care fuge sau se furișează nu este posibil, nici macar de dorit. Iar a anticipa viitorul este un lucru destul de hazardat, deoarece este complicat să faci profeții, mai ales referitoare la propriul tău viitor. Cel mai bun lucru este, pentru mine, să mă bucur și să trăiesc fiecare clipă, ficare bucățică din viață. Asta înseamnă să-mi alint dorințele, să le dau libertatea să aleagă drumuri neașteptate, uneori uluitoare, suprinzătoare și provocatoare. Și chiar dacă nu mai am mult timp înainte, așa cum cred rudele mele, am răbdare deoarece AM TOATĂ VIAȚA ÎNAINTE! Nu mă refer la ceea ce a mai rămas din viață, ci la ceea ce fac și voi face de acum înainte! VIAȚA CEA ADEVĂRATĂ, vibrantă, simțiță, trăită…Există dimineți sau seri în care în inima mea, în corpul meu, în mintea mea e plin de soare, mai ales atunci când mă respect! ”
Aceste gânduri le dedic tuturor persoanelor care se cred singure și celor care au curajul de a-și crea viața la orice vârstă. De asemenea, pentru toți cei care au decis să nu se mai lase influențați de cei din jurul lor (oricât de iubitori ar fi aceștia) referitor la modul în care AR TREBUI să își trăiască viața.