Sunt dăscăliţa…şi asta rămâne prima mea iubire…
Am susţinut mereu faptul că pentru a fi dascăl, medic sau preot este nevoie de acea “chemare” pe care nu o dobândeşti în şcoli şi pregătiri (acolo doar înveţi metodele prin care poţi transmite mai departe cunştinţele tale), este nevoie, mai presus de orice, de IUBIRE PENTRU OAMENI!
Savurez momentele în care găsesc pe facebook multe dintre persoanele ce au lăsat în sufletul meu amprenta personalităţii lor în decursul anilor, înca din prima lor zi de elevi. Amintirea fiecărei persoane stă aşezata frumos într-un sertăraş în inima mea…regăsindu-mă în frânturi ale trecutului, în nume şi chipuri ale căror împliniri îmi umplu sufletul de bucurie. Lacrimi de fericire mi-au scăldat ochii de fiecare dată când am descoperit aici poze cu familia pe care şi-au format-o …chipurile lor dragi subliniate şi maturizate atât de frumos…
Îmi amintesc cu plăcere momentele în care am fost nevoită să fiu actriţă, mamă, prietenă, soră, psiholog, soră medicală…Pe lângă hărţi şi grafice, poveşti şi cărţi, calcule si analize gramaticale, mi-am dorit mereu să-i învăţ să se descopere, să îşi cunoască puterea şi capacitatea de a fi aşa cum işi doresc. Sunt cea mai norocoasă şi binecuvântată fiinţă dintre cele care muncesc, deoarece am muncit mereu cu pasiune şi drag.
Unui medic i se permite să deschidă uşa într-un singur moment magic. Mie mi s-a permis mereu să văd interiorul fiecărui suflet, durerile si framântările, bucuriile şi trisţetile…să văd cum viaţa renaşte în fiecare zi cu orice nouă şi curioasă întrebare, idée sau experienţă. Un arhitect ştie că dacă va pune pricepere, seriozitate şi clădeşte cu grijă, constructia lui va dura secole. Un dascăl ştie că dacă va pune dragoste şi adevăr în ceea ce face, ceea ce va construi va dura o veşnicie!
Sunt o luptătoare, în fiecare zi lupt împotriva Negativismului, Presiunii ucigătoare a superficialităţii, Ignoranţei, Prejudecăţii şi Apatiei. Dar, în lupta mea, am aliaţi puternici: Inteligenţa, Curiozitatea, Creativitatea, Credinţa, Zâmbetul şi Iubirea…ce vin în grabă să se alăture sub “stindardul” meu.
Şi cui simt nevoia să mulţumesc pentru această viaţă minunată şi aceste nemăsurate împliniri, dacă nu VOUĂ, foştii mei elevi ? Pentru că am avut onoarea de a fi pas cu pas alături de construcţia voastră ca viitori adulţi, pentru că voi mi-aţi dăruit eternitatea în gândurile voastre, pentru că voi m-aţi ajutat să mă păstrez veşnic tânără şi plină de viaţă, pentru că datorită vouă, trecutul meu este atât de bogat în amintiri pline de amuzament şi priviri curate, izvorâte din iubirea voastră.
Rămân dăscăliţă şi-i MULȚUMESC Lui Dumnezeu pentru asta în fiecare zi!