Adolescenți într-o lume artificială

Details

Hits: 4725

 Îmi îndrept agale pașii spre casă, bucurându-mă de foșnetul covorului de frunze ruginii. Drumul spre casă trece pe lângă un faimos colegiu din orașul meu.

Privesc nostalgică la grupurile de liceeni ce sporovăiesc de zor. Le privesc fizionomiile și, cu durere, le observ mimica ce trădează lipsa bucuriei, furie reprimată, stres. Și pe bună dreptate! Ne răzvrătim și îi învinuim pentru comportamentele lor, dar NOI am contribuit la asta.

Am creat pentru copii o lume artificială și plătim scump pentru asta! Am contribuit la consecințele apărute în domeniul EMOȚIILOR lor. Ne-am adaptat cerințelor democrației occidentale ce ne-a trasformat in ”mașini de făcut bani”, roboți executanți. Educația a devenit seacă, rece și fără ingredientul emoțional. Tinerii știu rareori să ceară iertare, să-și asume și să-și recunoască limitele. Nu educăm emoția și nici nu dezvoltăm cele mai importante funcții ale inteligenței: administrarea gândurilor, spiritul întreprinzător, contemplarea frumosului, deprinderea de a gândi înainte de a acționa. Îi informăm pe adolescenți, nu le formăm personalitatea! Adolescenții cunosc tot mai mult lumea în care se află, dar nu știu aproape nimic despre lumea în care sunt ei înșiși! Ființa umană a devenit o străină pentru ea însăși! Niciodată oamenii nu au avut atât de multe tulburări emoționale și atâtea boli psiho-somatice. Boli ca depresia, anorexia, nu le întâlneai la copiii mici, atingeau rareori adolescenții. Astăzi sunt din ce in ce mai mult deprimați, fără bucuria de a trăi.

În cabinetul meu se perindă preadolescenți și adolescenți ce dezvoltă obsesii, sindroame, anorexie, bulimie, tulburări anxioase. Copii copleșiți de stres, cu frecvente dureri de cap, gastrite, traspirație excesivă, oboseală cronică, tulburări de somn. Copiii învață cum să opereze cu fapte logice, stochează informații (fără ca ele să le fie de folos pentru îmbunătățirea calității vieții), dar nu știu cum să abordeze eșecurile și insuccesele. Sunt antrenați ca tot ceea ce vor face în viață să nu fie greșit, SĂ FIE PERFECT, altfel ești sancționat. Dar chestiunile emoționale nu pot fi calculate și nici nu au o socoteală logică! Li se spune vreodată că este firesc să se confrunte cu eșecuri și decepții? NU. Ei sunt antrenați pentru succes și perfecțiune.

 Este imposibil să trăiești fără probleme. Suferința există oricum și este firească. Ea ne poate ajuta în evoluție sau ne poate distruge. Depinde cât de bine am fost învățați să educăm emoția. Este necesar să ne folosim de suferință pentru a construi înțelepciunea. Dar cui îi pasă de înțelepciune în era informaticii? Ne-am umplut casele de aparate electronice, cu o intentie minunată de alfel, cea de a crește copilul într-o maniera atractivă. Ca părinți, ne-am dorit să nu mai treacă prin neajunsurile prin care am trecut noi. Doar că, ceea ce noi nu știm, acești copii au nevoie de COPILĂRIE, au nevoie SĂ INVENTEZE, SĂ ÎNFRUNTE RISCURI, SĂ SUFERE DECEPȚII, SĂ AIBĂ TIMP DE JOACĂ, SĂ SE BUCURE DE AER ȘI NATURĂ. Noi am uitat cât de mult depinde CREATIVITATEA, FERICIREA, ÎNDRAZNEALA și ÎNCREDEREA viitorului adult de MATRICELE MEMORIEI și de ENERGIA EMOȚIONALĂ.

Și noi( părinți,profesori), ne-am transformat în ”mașini de muncit” continuu, cărora le este teamă să mai vorbească despre nemulțumiri și frustrări, pentru a nu-și pierde locul de muncă, trăind încorsetați în propria noastră lume. Rareori, părinți și copii plâng împreună sau vorbesc despre visele, mâhnirile, bucuriile și frustrările lor. Ne limităm să observăm cum copiii noștri devin victime ale sistemului social pe care NOI l-am creat și îl acceptăm resemnați.