FUMATUL și Dependența de TUTUN

            Suntem conștienți că fumatul se transformă într-o dependență.

            Practic, toți medicii condamnă fumatul.

Mai mult, pe fiecare pachet de tutun apare un avertisment referitor la riscurile la care este expus fumatorul. Totuși, guvernele statale și federale obțin venituri enorme din taxele de țigări, ceea ce introduce automat o oarecare ambivalență în cadrul oricărui atac împotriva fumatului. La urma urmelor, tutunul este un „drog” legal. Și chiar și acolo unde e legea cu privire la fumat încearcă să se impună, ea este cea mai mare parte ineficientă, dacă nu complet ignorată.

           smoker Toți cei care fumează știu că tutunul dăunează grav sănătății. Există dovezi că avertismentele de pe pachetele de tigări, sau alte forme de publicitate negativă făcută fumatului, încep să aibă efect. Deși milioane de persoane de pe glob, anual, se lasă de fumat, multora li se pare imposibil să facă acest pas. Indiferent de aprobarea sau dezaprobarea oricărei instituții oficiale, fumatul a devenit de neînvins, oriunde a ajuns.

            Ce iubesc fumătorii? Mirosul greu de respirat? Îngălbenirea degetelor și a dinților? Nu cred! Gestul este iubit. Gestul aduce “liniștea”. Buzele strânse în jurul țigării, gestul „absorbirii” fumului … De ce anume vă amintește gestul? Da, de supt și de sânul mamei. Suptul favorizează legătura puternică cu mama și liniștește copilul. De aceea unii susțin că fumatul îi liniștește. Pe lângă acest aspect, fumul de tutun conține în jur de 400 compuși chimici diferiți (înclusiv monoxid de carbon, amoniac, acid cianhidric și formaldehidă), dar se cunoaște că principalul efect psihoactiv al fumatului derivă din nicotină, ea fiind ceea care naște puternica dependență.

            Secretul abandonării fumatului stă mai puțin în metode de tratament sau medicație. Cel mai mult depinde de mintea si inima fumătorului. Vă spun asta din experiența personală. Am început să fumez când aveam 17 ani. O țigară pe zi sau una la două zile. Eram uimită de gustul oribil și de fumul înecăcios, deoarece ideea mea despre gustul țigării era deformată. Îl vedeam pe tata, mică fiind, cu câtă placere trăgea din țigară și asta ma făcea să cred că are un  gust bun. La 25 de ani am realizat că fumam un pachet pe zi. De-a lungul anilor, am făcut multe încercări să mă opresc, dar toate au durat puțin, folosind mereu motive și scuze să fumez din nou. Îmi plăcea să folosesc expresia „ suma viciilor este constantă, dacă renunț și la ăsta, mă pictează în biserici”. Evident rădeam amuzată de imaginea creeată mental. Uneori eram furioasa pe mine că fumam. Parul mirosea a fum de țigară. Eram obsedată de dantură și mă spălam exagerat de des, pentru a evita îngălbenirea dinților. Mă trezeam uneori noaptea din cauza tusei sau a disconfortului din gât. Îmi promiteam dimineața că nu voi mai pune țigară în gură. Reușeam o zi sau două însă, când mă simțeam mai bine, reluam. Am observat că, într-un fel, acest cerc al reproșului și vinovăției nu a avut niciun efect practic asupra fumatului. Când am plecat în America, mi-am promis, când eram la aeroport, că nu voi fuma nicio țigară pe timpul șederii mele în state. Și am reușit, timp de un an, să nu mai fumez și nici să simt vreo dorință de a fuma. În momentul când am pus piciorul în Amsterdam, la întoarcerea mea din state, mi-am aprins prima țigară după atâta timp. Aveam senzația că nu am lăsat vreodată fumatul. Atunci am realizat că promisiunea, făcută mie, a fost doar pe perioada cât am stat pe pământ american. Am recunoscut că totul pornește de la psihic și că e necesar să fie o decizie hotărâtă și clară. Mi-am spus că, atunci când voi fi pregătită să renunț, voi renunța.Excellent-Anit-smoking-Ad

            Mulți ani, după acest eveniment, a venit acel moment. Într-o noapte am avut un vis în care mi s-a arătat imaginea unei foste colege, care murise cu ceva luni în urmă din cauza unui cancer pulmonar. În vis, o vedeam cum fumează, cu buzele albastre și mă privește. M-am trezit atât de speriată, udă de transpirație din cauza spaimei pe care o simțeam. Primul gând a fost: mă sinucid lent, fumând, zi de zi, chiar dacă simt că nu mi-e bine. Din acea zi mi-am dorit sincer și cu toată convingerea să renunț la fumat. Simțeam greață văzând țigara ce mă aștepta să o aprind.

            Ceea ce a urmat a fost o experiență pozitivă. Am început să mă simt mai bine, să nu mai am gâtul iritat, să am un somn liniștit, să simt mirosul proaspăt al pielii și părului meu. Eram tare fericită și mă felicitam în gând pentru decizia luată.

            Permiteți-mi să precizez că, devenind nefumătoare, nu m-am transformat în „lupul moralist”. Nu încerc să conving pe nimeni de beneficiile reununțării la fumat. Să nu credeți că, înainte de acel vis, nu am mai întâlnit oameni bolnavi ce fumau, sau nu am avut „n” motive să mă las de fumat. Numai că, în acea noapte, având acel vis, ceva s-a declanșat în mintea mea, reușind să mă pregătească pentru acest pas. Am realizat încă o dată, dacă mai era cazul, că puterea minții este fantastică și că numai de noi depinde ce gând sădim în interiorul psihicului. Că deciziile depind exclusiv de noi. Orice încercare din exterior de convingere, argumentată, nu a avut efect asupra mea.

            De aceea, nici eu, prin acest articol, nu doresc să conving fumătorii de ceva pe care ei îl cunosc. Nu încerc să dau lecții, pentru că știu că presiunea exteriorului asupra fumătorului nu face decât să-l îndârjească asupra fumatului. Vă spun doar atât: de-a lungul anilor în care ați fumat, s-au asociat reflexe bine înrădăcinate. În cadrul renunțării la fumat este nevoie de conștientizarea actului și de eliminarea automatismelor, înlocuindu-le cu deplină asumare. Găsiți-vă echilibrul interior, prin evoluție spirituală!

            În încheiere, vă amintesc faptul că numai de voi depinde orice decizie pe care o luați. Iar dacă ați ajuns la acel punct al intenției sincere și conștiente de a renunța la fumat, vă urez să o puneți în practică ACUM! Urmările? Stima de sine ridicată, o stare de bine a psihicului și fizicului, fără să mai amintesc de toate celelalte beneficii pe care le cunoașteți deja.

            Se spune că trăim într-o societate dominată de dependențe, că suntem dependenți de dependențe. Și poate că e adevărat. Eu cred că dependența reprezintă o caracteristică definitorie a societății actuale, fiind o reprezentare a neîmplinirii reale personale. Dacă viața voastră este afectată de comportamente dependente, citind acest articol, am convingerea că ați făcut primul pas spre conștientizare și schimbare, pentru a ajunge departe de plăcerea iluzorie a substanțelor și stimulentelor de orice fel. Vă veți orienta spre căutarea bucuriei interioare, care vă va oferi adevărata plăcere de a trăi.