TRISTEȚEA și/sau DEPRESIA

            Felul în care ne purtăm este o opțiune de-a noastră. Oricât de mult am crede la un moment dat că ceea ce simțim și ceea ce facem sunt determinate de exterior (cealaltă persoană) și constituie cauza sentimentelor și comportamentelor noastre, acest lucru este doar parțial adevărat. Stimulii  externi pot activa în noi anumite reacții, însă aceste reacții sunt întotdeauna personale și țin de modul în care NOI înșine suntem atinși de acel comportament al unei persoane, de propriile valori, așteptări, vulnerabilități.

            depressionAcceptarea vulnerabilităților ne ajută mult la propriul nostru echilibru psihic.

            Aud în jurul meu folosindu-se foarte des cuvântul DEPRESIE. „ Sunt într-o depresie...nu am chef de nimic...”, „De ceva vreme mă simt depresiv(ă)...” „Din cauza șefului meu am devenit depresivă...” etc. Nu am auzit vreo persoană să spună :„sunt tristă...va trece...”. Pentru foarte multe persoane, tristețea este înrudită (dacă nu chiar sinonimă) cu depresia. Confuzia dintre cele două face ca majoritatea oamenilor să eticheteze stările de tristețe, trăite ca o reacție față de un eveniment sau în cazul unor pierderi personale, cu depresia.

            Una dintre principalele manifestări ale emoțiilor de bază este TRISTEȚEA. Ea poate fi trăită ca formă „pură” sau ca o componentă a unor emoții complexe (regrete, sentimente de vină). Ea poate fi trăită atât ca emoție relativ intensă și de scurtă durată, cât și ca o dispoziție relativ persistentă, legată de pierderile apreciate ca fiind ireversibile, suferite de către o persoană. Tristețea face parte din stările afective prezente în viața de zi cu zi a persoanelor echilibrate psihic. De fiecare dată când emoția este prea intensă(decesul unei persoane dragi, pierderea locului de muncă etc), persoana caută mai întâi modalitățile de a anula ceea ce i se întâmplă, accesând mecanismele de apărare, strategii ce au menirea de a amâna confruntarea cu o realitate greu de suportat. Câștigul timpului devine necesar pentru pregătirea resurselor adaptative pentru acceptarea realității. La un moment dat, tristețea apare și se instalează pe o perioadă nedeterminată, atunci când putem, în sfârșit, să acceptăm realitatea. Putem fi cuprinși de tristețe și când asistăm la durerea cuiva, când vizionăm un film sau o știre, când citim o carte sau ascultăm o melodie ce ne evocă momente dureroase din trecutul nostru. Elementul care face diferența dintre tristețe și depresie constă în faptul că depresia constituie una din formele tulburărilor psihice și este înregistrată ca un „eșec al adaptăriipersoanei (generând la rândul ei noi manifestări dezadaptative), iar tristețea constituie o manifestare firească a sistemului psihic uman, ce folosește adaptării cât mai eficiente a persoanei.

            Cum aflăm dacă este DEPRESIE sau nu?

            Printre numeroasele simptome ale depresiei, voi aminti câteva. Persoana care suferă o tulburare depresivă:

-este tristă și se simte mizerabil în majoritatea timpului;66vhwpkc-1358738223

-și-a pierdut interesul față de lucruri care o atrăgeau;

-este apatică, letargică;

-și-a pierdut interesul față de sex;

-gândurile, mișcările și vorbirea sunt încetinite;

-este foarte speriată, fără un motiv aparent, temerile fiind exagerate;

-este dependentă de cineva (iar înainte nu era);

-acuză dureri fizice, ce apar în diferite zone ale corpului;

-nu se mai îngrijește de ea (să se spele, să mănânce, să se îmbrace etc);

-are accese de plâns, simțind că ar plânge tot timpul;

-este confuză sau chiar „uitucă”;

-prezintă dificultăți în a lua decizii, pare agitată, prezintă dificultăți de adormire;

-este epuizată tot timpul sau doarme excesiv de mult, iar când se trezește nu se simte odihnită;

-este neobișnuit de iritată, cu sentiment de „gol interior” și de culpă;

-se simte neajutorată și deznădăjduită;

-și-a pierdut pofta de mâncare și a slăbit semnificativ (fără a ține regim alimentar);

-are dificultăți de concentrare a atenției și prezintă în mod repetat gânduri suicidare sau gânduri legate de moarte;

-planifică sau chiar încearcă sa se sinucidă.

            anxiety2Când ne confruntăm cu o neplăcere (fizică), obișnuințele formate din copilărie ne învață să ne adaptăm la rigorile durerii, să o acceptăm „cu chin și vai”, dar s-o acceptăm. Însăși capacitatea de regenerare a organismului ne face să ne bucurăm de ameliorarea durerii, de parcă ar fi o răsplată pentru perioada cât am suferit. În depresie nu există această credință de ajungere la fericire. Suferința pare majoră, făcând persoana să creadă că nu mai are nicio scăpare, nu mai există leac. Chiar dacă, la un moment dat, apare ameliorarea, persoana este convinsă că , în foarte scurt timp, va urma din nou suferința. Deznadejdea e mult mai mare decât durerea. Deși aceste stări depresive pot implica o tristețe dureroasă, depresia și tristețea sunt diferite calitativ.

            Depresia este una dintre cele mai frecvente și grave tulburări psihice în patologia psihiatrică. Cazurile de depresie, în ultimii ani, iau o amploare tot mai mare. Expresia „asta mi-e crucea și mi-o duc...” dovedește lipsa de informare asupra beneficiilor aduse de psihoterapie. Se estimează că, din totalul persoanelor afectate de depresie, doar 10% apelează la un specialist, ceilalți fiind convinși că se descurcă singuri și va trece, sau că nimeni nu-i mai poate ajuta, purtându-și mai departe povara.