Rivalitatea între frați

-Îmi urăsc fratele, rostește cu o voce furioasă adolescentul din fața mea.

-De ce?

-Pentru că mereu sunt comparat cu el. El este mereu mai cuminte, deși e mult mai obraznic decât mine și mai tupeist. Dar mama nu vede asta, că e puiul ei mai mic și eu, că sunt mai mare, sunt mereu vinovat de orice.

Îi privesc degetele albite de atâta strânsoare, manifestare a furiei. Dinții scrâșnesc lăsând să scape aceeași concluzie: „Îl urăsc. Ce bine mi-ar fi fără el!”

Rivalitatea dintre fraţi reprezintă gelozia, competiţia şi lupta dintre fraţi şi surori. Este o grijă pentru majoritatea părinţilor cu doi sau mai mulţi copii. Problema începe de obicei odată cu naşterea celui de-al doilea copil. Rivalitatea continuă pe toată perioada copilăriei şi poate fi foarte stresantă şi frustrantă pentru părinţi. Există numeroase sfaturi pe care părinţii le pot urma pentru a-şi ajuta copiii să se înţeleagă mai bine între ei.

FratiPregătiţi copilul pentru venirea unui nou frate. Venirea în familie a unui nou copil este momentul când apar sentimente puternice de gelozie la fratele mai mare. Este ceva normal ca acesta să se simtă ameninţat şi să fie gelos. Atenţia părinţilor care era doar pentru el, acum va fi împărţită cu altă persoană. Acomodaţi copilul cu bebeluşul din burtică înainte de naştere. Arătaţi-i poze cum crește un copil în burtica mamei, lăsaţi-l să asculte cum bate inima fătului şi să pună mâna pe burtică atunci când acesta se mişcă. Staţi lângă copil şi arătaţi-i poze din album cu el când era abia născut, povestiţi-i cum arăta când l-aţi adus acasă, cum îl hrăneaţi şi cum îi schimbaţi scutecele. Astfel va fi pregătit pentru nouă schimbare. Dacă este mai mare şi vorbeşte puneţi-l să spună o poveste celui din burtică sau să vorbească cu el.

Ce determină rivalitatea dintre fraţi? Fraţii nu se aleg între ei. Pot fi de sexe diferite, vârste diferite şi temperamente, dar mai ales au de împărţit persoanele care contează cel mai mult pentru ei: părinţii. Există numeroşi alţi factori care contribuie la rivalitatea dintre fraţi:

- poziţia în familie: copilul cel mai mare poate fi copleşit de responsabilităţi sau cel mic îşi petrece viaţa încercând să-l prindă din urmă pe cel mai mare;

- sexul: un frate îşi poate urî sora pentru că tatăl este mai drăguţ cu ea sau o soră îşi poate dori să meargă în excursie cu tatăl şi fratele;

- vârsta: fraţii de 5 şi 8 ani pot să se joace împreună dar când vor face 10 şi 13 ani probabil vor fi la poli opuşi;

- fiecare copil se afla într-o competiţie pentru a defini cine sunt ca indivizi, pe măsură ce descoperă cine sunt, vor încerca să-şi descopere talentele, activităţile şi interesele; vor să arate ce lucruri îi diferenţiază de fraţii lor;

- copiii simt că primesc atenţie, disciplină şi responsabilitate în cantităţi inegale de la părinţi;

- copiii pot simţi că relaţia lor cu părinţii este ameninţată de venirea unui nou copil;

- stadiile de dezvoltare ale copiilor vor afecta cât de mature sunt şi cât de mult pot fi atenţi şi se pot înţelege cu fraţii;

- copiii cărora le este foame, sunt plictisiţi sau obosiţi vor deveni mai repede frustrați şi vor începe certuri;

- copiii care nu cunosc moduri pozitive de a primi atenţie sau de a începe un joc plăcut cu fraţii lor, vor alege cearta;

- dinamica familiei joacă un rol, de exemplu un copil poate reaminti părintelui de o rudă care era mai dificilă ca temperament, influențând astfel subconştient modul cum tratează copilul părintele;

- copii se luptă mai mult în familii unde părinţii vorbesc agresiv, iar luptele între fraţi sunt normale şi un mod acceptabil de a rezolva conflictele ;

- absenţa timpului plăcut petrecut împreună în familie, cum este cină, crește riscul de conflicte între copii;

- stresul din viaţa părinţilor poate diminua atenţia dată de către aceştia copiilor şi crește rivalitatea dintre fraţi;

- stresul din viaţa copiilor poate scădea capacitatea lor de a tolera frustrarea, conducând la mai multe conflicte;

- modul cum părinţii tratează şi reacţionează la conflict poate face diferenţa în felul cum se înţeleg fraţii.Feeling-jealous

Cum va puteţi ajuta copiii să se înţeleagă mai bine între ei? Nu vă jucaţi preferenţial cu copiii. Toţi sunt egali. Nu daţi roluri în jocuri mai puţin plăcute doar unui copil. Nu comparaţi copiii între ei. Nu spuneţi lucruri precum: "Fratele tău ia note mai bune la matematica. Tu de ce nu poţi?". Lăsaţi-l fiecare copil să fie el însuşi. Nu încercaţi să-i transformaţi în fratele (sora) mai mare (sau mai mic). Bucuraţi-vă de succesele şi talentele fiecărui copil în parte. Învăţaţi copilul să fie cooperant decât conflictual. De exemplu, puneţi-i să se întreacă pe ceas pentru a strânge jucării şi nu să se întreacă între ei.  Fiţi atenţi la cauzele conflictelor şi când sunt acestea mai frecvente. Se ceartă copiii mai mult seara înainte de culcare sau poate când le este foame înainte de masă? Poate o modificare a rutinei, o masă mai devreme sau un aperitiv între mese, o activitate frumoasă în parc când aceştia se plictisesc, vor evita confictele. Învăţaţi copiii moduri pozitive de a căpăta atenţia celuilalt. Arătaţi-le cum să abordeze alt copil când vor să se joace şi să-şi împartă jucăriile şi cu fraţii lor. Să fiţi corecți este foarte important, dar nu este la fel cu a fi egal. Copiii mai mari şi mai mici pot avea privilegii diferite datorită vârstei lor, dar dacă vor înţelege că această inegalitate datorită responsabilităţilor unui copil mai mare vor vedea asta că drept. Explicaţi deciziile pe care le luaţi. Chiar dacă încercaţi să va trataţi copiii egal vor există momente când aceştia vor simţi că nu primesc îndeajuns de multă atenţie, disciplină şi răspunsuri de la dumneavoastră. Planificaţi activităţi de familie care să fie distractive pentru toată lumea. Dacă copiii vor avea experienţe bune împreună acestea vor acţiona ca un tampon când vine vorba de conflicte. E mai uşor să te descurci cu cineva cu care ai amintiri frumoase comune. Fiţi siguri că fiecare copil are îndeajuns de mult timp şi spaţiu pentru el însuşi. Copiii au nevoie să-şi facă lucrurile private, să se joace cu prietenii lor fără fraţi şi să aibă spaţiul şi proprietatea lor protejate.

Cum afectează vârsta şi aptitudinile sociale câştigate aceste conflicte ?

 Sub vârsta de 2 ani:

- copiii tind să se răzbune pe obiecte cum sunt jucăriile şi devin frustraţi dacă ceva ce vor le este luat;

- se luptă să-şi câştige rândul şi nu înţeleg încă motivul regulilor;

- nu au capacitatea de a explica ceea ce simt şi folosesc mai mult actele fizice cum este împinsul pentru a-şi arăta furia.

Vârsta de 3-4 ani:

- copiii încep să coopereze, împart lucruri şi îşi aşteaptă rândul;

- au încă nevoie de susţinere, reamintire şi sugestii pozitive din partea părinţilor.

Vârsta de 5-7 ani:

- încep să câştige aptitudini precum împărţirea lucrurilor, fac cu rândul, fac compromisuri şi acceptă şi alte opţiuni;

- se descurcă mai bine în rezolvarea problemelor fără a necesită intervenţia adulţilor, deşi încă au nevoie de încurajare.

Vârsta de 8-12 ani:

- tind să protesteze mai mult verbal;

- sunt mult mai sociali şi intră în activităţi de grup care implică cooperarea, negocierea şi compromisurile;

0ZmV7Cum să rezolvaţi conflictele? Cercetările arăta că este foarte important să daţi atenţie conflictelor dintre fraţi pentru ca nimeni să nu fie rănit şi să vedeţi când au loc. Încercaţi să vedeţi dacă copiii se pot înţelege singuri, dar amintiţi-vă că cei mai mici au probabil nevoie să interveniţi şi ajutor în rezolvarea problemei. Nu luaţi partea cuiva şi nu favorizaţi pe nimeni. Calmaţi-i mai întâi şi apoi puneţi întrebările despre ce s-a întâmplat. Ajutaţi-va copiii să-şi dezvolte aptitudini de a rezolva conflictele singuri. Învăţaţi-i cum să facă compromisuri, să se respecte între ei, să împartă lucrurile corect. Nu ţipaţi şi nu ţineţi predici, nu va ajuta. Nu contează cine a început, pentru că e nevoie de doi pentru rezolvare.  Daţi şansă copiilor să-şi manifeste emoţiile unul faţa de celălalt. Ajutaţi copiii să găsească cuvinte pentru ceea ce simt. Arătaţi-le cum să vorbească despre ceea ce simt fără să ţipe sau să lovească.  Încurajaţi-i să negocieze şi fiecare parte să primească ceva. Amintiţi-le că îi iubiți la fel pe amandoi, doar că nu vă place comportamentul lor. Puteţi să le daţi sugestii despre cum să rezolve problema, dar lăsaţi-i să aleagă singuri opţiunea. Dacă sunteţi mereu furioşi pe copii, desigur şi ei vor fi nervoşi între ei. Furia se hrăneşte cu ea însăşi. Învăţaţi să vă controlaţi frustrările pentru ai învăţa şi pe copii. Învăţaţi-i cum să-şi rezolve problemele când sunt calmi.

Când să interveniţi? Certurile violente trebuiesc oprite imediat. Separaţi copiii. Când s-au calmat, vorbiţi despre ce s-a întâmplat şi fiţi clar că violența nu este permisă. Dacă copilul este violent fizic regulat, iar unul dintre fraţi este mereu victimă, este înfricoşat de frate sau soră şi nu ripostează, aveţi de-a face cu abuzul între fraţi. Implicaţi copiii în scrierea unor reguli de baza, cu consecinţe clare şi consistente dacă sunt încălcate:

- într-un conflict nu este permisă violența (palme, picioare sau pişcături);

- fără jigniri, ţipete;

- dacă se bat pentru o jucărie, aceasta va sta la părinți, până ce copiii se calmează;

- orice frate, care cere să fie primul, va rămâne ultimul;

- nu au voie să râdă de un frate pedepsit sau va fi pedepsit el însuşi;

- nu se vor bate în maşină sau veţi trage pe dreapta până când se calmează;

- dacă se ceartă cine merge pe scaunul din faţa al maşinii sau cine alege povestea de seara de exemplu, lăsaţi-i să facă cu rândul;

- dacă împrumutul este o problemă, lăsaţi copilul care a dat spre împrumut ceva să ia un obiect de la celălalt frate, până când împrumutul este returnat.

Cum ajuta şedinţele în familie? Dacă aveţi copii mai mari, întruniţi membri familiei din când în când. O întâlnire a familiei este o şedinţă la care participă doar membri acesteia şi în care fiecare îşi spune părerea, pentru a lua decizii. Stabiliţi nişte reguli: nu se ţipă, nu se jigneşte şi fiecare are rândul sau. Permiteţi fiecăruia să-şi spună părerea. Scopul este de a recunoaşte că părerea fiecăruia este importantă. Veţi găsi rezolvări la probleme împreună. Aceste şedinţe de familie ajuta la creşterea responsabilităţii şi a cooperării făcând furia şi revoltele mai puţin frecvente. Este un moment când vă împărtăşiţi dragostea, dezvoltaţi unitatea şi construiţi încrederea şi respectul de sine.

Aptitudinile sociale şi atitudinile pe care le dezvoltă copiii în cercul familiei sunt cele pe care le vor folosi pentru tot restul vieţii lor de adulți.