LIBERTATEA--alegerea responsabilă

„Libertatea nu este ultimul cuvânt. Libertatea este doar o parte de poveste, jumătate. Aspectul pozitiv al libertății este responsabilitatea.” (V.Frankl)

Se întâmplă de foarte multe ori ca sensul cuvântului „libertate” să fie înțeles greșit. Omul știe că „libertate” înseamnă să poți face ce dorești, fără să fii îngrădit din exterior. Dar el nu este liber de ceva, ci este liber pentru ceva, pentru că libertatea nu se exercită față de ce primește din exterior, ci față de interiorul propriu, partea care decide, care ia atitudine față de condiționări. De câte ori nu am pus vina pe ceilalți pentru ceea ce ni s-a întâmplat sau ceea ce am simțit. Făcând asta, am dat dovadă de lipsa libertății de decizie, a responsabilității. Am auzit cu toții (sau am rostit chiar noi), în anumite momente, plângeri ca: „Din cauza șefului sunt agitat(ă) toată ziua la birou.”, „Sunt sătul(ă) de nervii care mi provoacă soția (soțul).”, „Din cauza ta m-am îmbolnăvit...”etc. Cu cât realizăm că nevoia de a lua atitudine ne aparține, cu atât vom deveni noi înșine și ne vom implica mai profund în solicitările inevitabile ale mediului din care facem parte.

freedom is in my mind by saelian-d4mg3mm„Omul este un animal înzestrat cu rațiune” spunea Darwin. Este o ființă care decide permanent ce urmează să fie în următorul moment. În pofida moștenirii genetice sau a mediului în care trăiește, omul este dotat cu libertate—LIBERTATEA DE ALEGERE. Această capacitate de alegere și decizie demonstrează că omul se poate ridica în evoluție deasupra instinctelor și a influenței mediului, ceea ce îl face să se deosebească de toate celelalte făpturi de pe pământ. Dacă această libertate de a alege și de a decide nu ar exista, nu am putea vorbi despre om ca despre o ființă responsabilă și morală. C. Enăchescu susține că „omul este o ființă care are libertatea de a-și organiza viața după sistemul de valori interiorizate”. E.Wharton prezintă firea omului ca „o casă mare, cu multe încăperi: are un hol pe unde trece toată lumea care intră și iese, are un salon, unde au loc vizitele ceremonioase, are sufragerie, unde membri familiei intră și ies după cum poftesc. Dar în spatele acestor încăperi, mult mai în spate, se află alte încăperi cu uși ale căror mânere nu sunt folosite, poate niciodată de cineva. Nimeni cu cunoaște drumul spre ele, nimeni nu știe unde duc. Iar în încăperea cea mai tăinuită stă sufletul singur și așteaptă zgomotul unor pași, care nu se aud niciodată.” În această viață agitată, pe care o trăim cu toții, în care nu avem timp decât pentru holul și sufrageria altuia, fără măcar să fim curioși să găsim mânerul ușii ce deschide sufletul aproapelui nostru (în cele mai multe cazuri, nu ne cunoaștem nici camera sufletului nostru), încercăm să ne cunoaștem mai bine. Evident că este extrem de greu, dacă nu chiar imposibil.

 Psihoterapia ajută clientul să devină pe deplin conștient de propria sa alegere, propria sa responsabilitate, terapeutul evitând judecățile de valoare și etichetările. Terapeutul asistă clientul în demersul necesar asumării propriei responsabilități, ajungând la a dezvolta clientului capacitatea de a-și da seama de problemele cu care se confruntă, făcându-l pe acesta să-și descopere blocajele emoționale aflate în interior. Scopul psihoterapiei este de a aduce clientul în punctul de a alege liber și, cel mai important, să își asume alegerea. În timpul terapiei, sarcina terapeutului este de a da atenție problemei cu care se confruntă clientul, identificând situațiile și metodele prin care clientul evită luarea unor decizii sau responsabilizarea deciziilor luate până în acel moment. După identificarea acestora, terapeutul îi comunică clientului cele descoperite. E momentul în care terapeutul îi cere clientului să-și „ia viața în propriile mâini”.Impostura-si-libertate-e1295202588203

Am întâlnit persoane care, aflate în ședință terapeutică, foloseau ca scuze: „Nu îmi dau seama cum am ajuns aici...Nu știu cum am putut face asta. A fost ceva inconștient...”. În acel moment pun întrebarea: „Al cui inconștient?”. Clientul devine atent și pregătit să înțeleagă necesitatea asumării responsabilității alegerilor. De asemenea, de fiecare dată, încurajez clienții care vin în terapie să înlocuiască: „trebuie” cu „vreau, îmi doresc, este necesar”, „nu pot” cu „nu vreau, nu doresc” , toate acestea pentru a conștientiza că deciziile sunt doar ale lor și, în egală măsură, responsabilitatea atitudinilor alese în fața situațiilor sau a celorlalte persoane. Mai mult de atât, îi ajut să conștientizeze faptul că: viața oferă experiențe care nu totdeauna sunt plăcute, că durerea și moartea fac parte din viață și nu le putem evita, că oricâte persoane ar avea în jur, problemele personale le înfruntă singuri, că indiferent de sfaturile și exemplele din jur, alegerea le aparține și este nevoie să își asume responsabilitatea pentru viața pe care și-o aleg.

În încheiere, putem concluziona că LIBERTATEA este definită drept  capacitatea de a alege constructiv (pentru sine și față de lume), posibilitatea de a-și gestiona propria existență fiind capabilă de a se autodetermina, de a-și „lua în mâinile sale” propriul viitor, propriul destin. „Omul este condamnat să fie liber. Condamnat pentru că nu s-a creat el însuși și totuși liber pentru că, odată zvârlit în lume, el este responsabil de ceea ceea ce face. Omul fără niciun sprijin și fără niciun ajutor este condamnat, în fiecare clipă, să inventeze omul.” (Jean Paul Sartre)