Clișeele comunicării

Cuvintele schimbă minți...știai? Cuvintele au o asemenea forță încât pot influența puternic deciziile interlocutorului. De aceea m-am decis să vorbesc despre clișeele folosite zilnic, clișee ce se rostesc superficial și întâmplător. Aceste cuvinte sunt periculoase nu doar pentru cel care le receptează ci și pentru cel care le emite.

Clișeele „da, dar...”, „încerc, voi încerca”, „trebuie, ar trebui”,  „ca să fiu sincer(ă)”, „dacă aș fi”, „nu pot” sunt doar câteva întâlnite în exprimarea curentă. Să le luăm pe rând:

DA, DAR...se folosește foarte des atunci când substituim cu eleganță un NU. Cuvântul „dar”, ce se rostește după aprobare, anulează aprobarea (anulează tot ce se spune înaintea lui). În general persoanele diplomate folosesc acest clișeu în negocieri, afaceri, evitând generarea unui conflict (în cazul unui refuz direct). De exemplu, după un interviu, angajatorul spune:„Aveți calități și sunteți o persoană inteligentă, dar noi căutăm altceva...” sau profesorul îi spune elevului: „Ai răspuns corect la test, obținând o notă mare, dar va trebui să muncești mai mult pentru a obține nota maximă!” Ești la cumpărături cu iubitul tău și, probând o rochie, îți întrebi iubitul ce părere are de alegerea ta. Răspunsul primit este: „Îți stă bine cu rochia, dar chiar merită prețul?” Plăcerea, oferită de complimentul făcut, este rapid anulată de ideea că ești prea cheltuitoare sau chiar proastă că ești capabilă să dai atâția bani pe ea. Aceste note depreciative ce conțin cuvântul „dar”, ce stârnesc dezamăgirea, pot fi schimbate prin înlocuirea lui „dar” cu „și”. Da, veți spune că „și” nu eludează negativitatea. Nu o eludează ci o echilibrează. Avem nevoie de această echilibrare pentru că oamenii sunt extrem de sensibili la critică. Citiți încă o dată afirmațiile de mai sus, înlocuind „dar” cu „și”, fiți atenți la ce simțiți și veți sesiza diferența.

VOI ÎNCERCA sugerează și, uneori, chiar subliniază eșecul. Din acest motiv cer clienților mei, de fiecare dată, să fie atenți la folosirea acestor cuvinte. Spunând „încerc” sau „voi încerca”, eviți orice fel de angajament ferm, orice asumare a vreunei alegeri sau a vreunei măsuri pe care este nevoie să o aplici pentru a merge mai departe. De obicei, accentuează nesiguranța și neîncrederea în propriile forțe, subliniind faptul că acea persoană nu este conștientă de resursele ei. „Voi încerca” lasă loc amânărilor, ezitărilor, acțiunii superficiale, pentru că cel care folosește aceste cuvinte nu promite nimic, așa că nici vinovat nu se va simți. Cunosc multe persoane care de ani și ani „încearcă” să își schimbe comportamentul, rezultatul acestor „încercări” fiind „reușita” de a-și păstra exact același comportament ( pe care, de altfel, susțin că îl detestă). De fiecare dată folosesc un mic joc, în cadrul ședințelor de terapie, prin care îl fac pe client să fie conștient de diferența dintre „ a încerca” și „a face”, rugându-l să se ridice și să încerce/să facă doi pași. Înlocuiți „voi încerca” cu „voi face, voi merge, voi exersa, etc”.

TREBUIE aduce în minte senzația clară de autoritate, fără alte opțiuni, fără niciun alt punct de vedere, fără variante. Emană impunerea supunerii. Desigur că nu e deloc plăcut. Și mintea noastră refuză controlul și impunerea exterioară, pentru că noi ne-am născut să fim liberi. Amintiți-vă, din copilărie, că exact atunci când „trebuia” să facem, să respectăm, să ne supunem...nu o făceam. Și era tare plăcută senzația că facem ceva ”interzis”. Există, desigur, situații în care este nevoie să ne supunem unor legi, unor norme, unor reguli care sunt pentru protecția noastră. În acele cazuri, evităm folosirea acestui clișeu. În loc de: „Trebuie să iei medicamentele!”, putem spune „ Este spre binele tău să iei medicamentele” sau „ E nevoie să iei medicamentele pentru a te face bine.” În loc de : „Trebuie să respecți oamenii...”, spunem „E civilizat și înțelept să ne respectăm între noi”. În loc de: „Trebuie să iei tu copiii de la școală, eu sunt ocupat(ă)”, putem spune:„Eu astăzi sunt ocupat(ă), e nevoie să iei tu copiii...” În loc să obligăm prin folosirea cuvântului „trebuie”, noi îl (o) invităm să aleagă, să decidă, conștient(ă) de urmări. Atunci când comunici, caută abordarea cea mai potrivită, pentru a nu-ți impune și a nu impune.

CA SĂ FIU SINCER(ă) poate arăta interlocutorului că până în acel moment nu ai fost sincer(ă). Acest clișeu îl face pe celălalt să devină circumspect, suspicios chiar. Oamenii care folosesc aceste „asigurări” prin care îți „garantează” că spun adevărul pot da naștere unor mari îndoieli în ceea ce privește caracterul lor. De aceea evitați folosirea acestor „convingeri”. În loc să spuneți „ca să fiu sincer”, mai bine fiți sinceri. Nu veți mai simți nevoia să subliniați că sunteți sinceri în momentul vorbirii.

DACĂ AȘ FI bogat, înalt, mai atent, mai puternic(ă), ținut cont de sfat...nu aș fi ajuns aici! Această expresie prezintă o victimizare, permițându-ți să te lamentezi, să te plângi găsind o scuză că nu ești. Acest tip de persoană, de cele mai multe ori, trăiește în trecut, plin de regrete și uită că trecutul nu mai poate fi schimbat. Lamentările sunt pierderi inutile de energie și defocalizări de la prezent. „Dacă aș fi...” scufundă persoana în regrete, frământări, închizând-o în deprimări sau chiar disperări. E inutil să te gândești la ce ar fi putut să fie.

NU POT reprezintă, de cele mai multe ori, o „îmbrăcăminte” elegantă a lui „nu vreau”. Ați observat că, repetând de multe ori, se adeverește „profeția” pe care v-ați făcut-o? Este unu dintre cele mai contraproductive mesaje pe care îl putem transmite propriei minți. Înlocuiește „nu pot” cu „nu am mai făcut asta până acum...” și , dacă vei face, vei vedea dacă poți sau nu.

Evident că sunt multe de spus despre clișeele folosite, însă mă opresc aici. Nu uitați că orice mesaj pe care îl transmiteți inconștientului (vostru sau celuialt), acesta caută să îl facă real, pentru că inconștientul nu știe să selecteze și să emită judecăți de valoare. De aceea e nevoie să fiți foarte atenți la cuvintele folosite. Ele îți pot influența viața. Nu faceți compromisuri, pentru că nu e evolutiv. Evoluția se produce prin asumare. Asumare a cine ești.