ACCEPTAREA-balsam pentru răni

 

Noțiunea de acceptare este atât de importantă și de nouă pentru majoritatea dintre noi, încât este mai dificil de integrat, de asimilat și de pus în practică. ACCEPTAREA e necesară pentru vindecarea rănilor din interiorul nostru, răni prezentate în cartea „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine” (Lise Burbeau).

Nu e suficient să știi că suferi de o anumită rană. E nevoie să fii atent la situațiile în care este activată rana. Aceasta este reactivată atunci când credem că rănim pe cineva, când ne simțim răniți de cineva sau când ne rănim noi înșine prin judecarea și non-acceptarea de sine sau a celuilalt. Cu cât esHeart dancingte mai intensă frica, cu atât este mai profundă rana. Cu cât suferim mai mult de RESPINGERE, cu atât ne respingem pe noi mai mult. Cu cât suferim mai mult de ABANDON, cu atât ne abandonăm pe noi mai mult, renunțăm la noi sau la proiectele noastre. Cu cât suferim mai mult de UMILIRE, cu atât ne umilim mai mult mai mult, ne înjosim, ne e rușine. Când suferim de TRĂDARE, ne trădăm pe noi înșine, nu ne păstrăm promisiunile, nu ne asumăm responsabilitățile. Cu cât suferim mai mult de NEDREPTATE, cu atât suntem mai nedrepți față de noi înșine, nerespectându-ne limitele, cerând prea mult de la noi. 

EGO-ul nostru este atât de puternic încât nu vrea să recunoască faptul că suferim din cauza credințelor pe care le întreținem, pentru a nu ne simți rănile. EGO-ul se străduie astfel să îi acuze pe ceilalți, pentru că ne fac să suferim din cauza rănilor care sunt ale noastre. Nu realizăm că de fapt atragem din partea celorlalți exact ce facem noi înșine.Când rana este activată atât de puternic, atunci EGO-ul preia controlul în totalitate și decide să-l facă să sufere pe celălalt, crezând că în acest mod el va suferi mai puțin. Din nefericire, când EGO-ul preia controlul, acesta nu cunoaște consecințele pe care acțiunea lui le va avea asupra noastră.

ACCEPTAREA faptului că suntem foarte diferiți, că toți avem răni și că acestea ne fac să suferim, ne permite să acordăm dreptul celorlalți de a avea și ei răni reactivate, ca și noi. Nu e vorba aici de negare, să ne prefacem că situația nu ne deranjează sau să ne controlăm atât de puternic, în așa fel încât să nu fim judecați. ACCEPTAREA are rolul de balsam aupra rănii și contribuie treptat la conștientizarea și vindecarea ei. Nu cred că există persoană care să nu sufere de vreo rană, doar că unele suferă mai mult, altele mai puțin. Mulți dintre noi avem dificultăți în a accepta ceea ce vor să fie ceilalți, ce vor să facă, să aibă. EGO-ul nostru este atât de convins că are dreptate, că deține adevărul cu privire la comportamentele ideale pentru a fi fericit, încât vrem tot timpul să ne impunem credințele celor apropiați nouă. Cred că ați observat că vrem să le impunem celorlalți ceea ce noi nu reușim să devenim. Cel care decide că altcineva are aceleași nevoi ca și noi este ORGOLIUL. Acesta ne face să ne considerăm mai buni decât ceilalți și atunci îi facem pe aceștia să se simtă inferiori, atâta timp cât nu reușesc să fie ca noi. Mijlocul cel mai sigur prin care se ajunge la ACCEPTARE este RESPONSABILITATEA. Este relativ ușor primită responsabilitatea (teoretic), însă ego-ul opune o rezistență atât de mare, încât apar dificultăți în punerea în practică, în viața cotidiană. Ego-ul îți șoptește că „nu e vina ta” într-o anumită situație, „nu ești tu responsabil...”de consecințele deciziilor și acțiunilor tale, astfel încât cei apropiați să își asume consecințele.

heartCum reușim să ne vindecăm rănile și să ne „împăcăm”cu ego-ul? După ce ne-am dat voie să ne trăim rana, conștientizând-o și acceptând-o, etapa următoare e de a mulțumi ego-ului pentru protecția lui, dar să-l anunțăm că de acum vom știi să ne gestionăm durerea și suferința. Dacă observați, ego-ul va exista mereu în noi, însă puterea lui de a ne influența va fi invers proporțională cu acceptarea și siguranța noastră. Cu cât acestea vor crește, cu atât ego-ul își va micșora puterea. Iar, pentru a vindeca o rană este nevoie să fim capabili să acceptăm faptul că o altă persoană ar putea să ne facă să retrăim experiența acelei răni sau noi putem să-i facem cuiva acest lucru. Să reținem că cel care, prin comportamentul lui, reactivează rana cuiva, nu dorește să-i facă acestuia un rău, ci își exprimă doar limitele și nevoile.

Și, de fapt, aceasta este rațiunea noastră de a fi: a trăi orice experiență, pe care e nevoie să o acceptăm, fără să o judecăm!