Terapeutul autentic

Când terapeutul se ascunde în spatele rolului profesional, fiind nesigur de ceea ce este el cu adevărat, clientul se ascunde în spatele rolului corespondent, anume acela de client-problemă. Clientul este de asemenea nesigur, iar cele două tipuri de insecuritate se alimentează reciproc în planul inconştient al fiecăruia dintre cei doi protagonişti, făcând relaţia tot mai inautentică, contraproductivă şi, pe termen lung, epuizantă.

Terapeutul poate ajunge să se simtă uzat, măcinat sau "stors" în relațiile sale. Când terapeutul se disociază de propriile valori şi trăiri emoţionale, în numele unei "detaşări profesionale", relaţia devine sterilă. Terapeutul autentic, apt pentru a-şi revela propriul univers lăuntric, îl "atinge" emoţional pe clientul său. Real în relaţia pe care o stabileşte şi lăsându-se cunoscut, îl poate inspira şi ajuta pe client, în sensul cel mai bun al acestor cuvinte. Aceasta nu înseamnă că îşi va dezvălui brutal propriile vulnerabilităţi, spaime sau dezamăgiri și că se complica, confruntându-se, încercând să facă faţă unei vieţi problematice. Oricum am privi lucrurile, acesta serveşte ca model pentru client. Dacă oferta sa relaţională este caracterizată de comportamente incongruente, măşti profesionale şi activităţi cu risc scăzut, clientul va imita acest model, nu va avea încredere şi se va angaja într-o relaţie lipsită de onestitate.psychotherapy

Indiferent de ceea ce se întâmplă, interacţiunea terapeut-client lasă urme. Clientul îşi poate mobiliza resursele, venind mai aproape de ceea ce poate să fie sau, dimpotrivă, îşi blochează şi mai mult resursele, îndepărtânduse de ceea ce poate să fie. O relaţie care a eşuat nu este un simplu eşec, fără niciun fel de consecinţe. Evenimentul este procesat, cel mai adesea, la nivel inconştient, atât de client, a cărui insecuritate se consolidează, cât şi de terapeut, căruia îi poate spori, de exemplu, ostilitatea ascunsă. Din perspectiva psihologică, mobilitatea conştienţei, vitalitatea interioară şi sănătatea mentală sunt variabile cruciale pentru succesul psihologului(terapeutului) şi al tuturor persoanelor implicate în organizaţii cu vocaţie umanitară. Alături de cunoştinţe, competenţa tehnică şi abilităţile de contact, ele definesc un terapeut care, înainte de a fi profesionist, este o fiinţă umană autentică.

Voi prezenta în continuare o serie de trăsături ce sunt, în mod particular importante pentru terapeuţii care urmăresc să producă schimbări semnificative în viaţa altora. Există o calitate obligatorie: ORIENTAREA CONȘTIENTĂ SPRE EVOLUȚIE! Astfel, terapeutul:

ARE O IDENTITATE. El ştie cine este, ştie ce vrea de la viaţă şi discerne între aspectele esenţiale şi neesenţiale ale acesteia. Chiar dacă şi-a stabilit clar scopurile şi valorile, este gata oricând să le reexamineze, pentru a avea acces la niveluri superioare de eficienţă personală şi interpersonală. Scopurile şi valorile sale sunt expresii ale gradului de conştientizare a nevoilor interioare.

TRĂIEȘTE ÎN PREZENT. Nu este nici fixat în trecut şi copleşit de amintiri, nici îngrijorat sau preocupat excesiv de viitor. Este capabil să savureze momentul prezent şi să absoarbă experienţa de fiecare clipă, chiar dacă aceasta este dezagreabilă sau dureroasă. Deschis spre experienţa emoţională a celorlalţi, poate fi alături de ei, în "prezentul" lor, indiferent dacă este umplut cu bucurie sau cu suferinţă.

ÎȘI RECUNOAȘTE ȘI IȘI ACCEPTĂ PROPRIILE-I LIMITE. Se simte adecvat în raporturile cu ceilalţi şi le permite să-şi manifeste puterea. Dispune de energie vitală pentru a lua decizii. Utilizează puterea în beneficiul clienţilor şi nu abuzează de ea.

SE RESPECTĂ ȘI SE APRECIAZĂ. Din acest centru personal al respectului de sine radiază ajutorul pe care îl poate oferi celorlalţi, fără a-i face dependenţi sau datori. De asemenea, este capabil să ceară şi să primească ajutorul din exterior, evitând a se izola de ceilalţi într-o falsă demonstraţie a puterii sau valorii individuale.

ESTE DESCHIS CĂTRE SCHIMBARE. În loc de a trăi confortul scenariilor scrise de mediul familial, de ereditatea sa sau de ambianţa în care îşi duce viaţa, se conduce pe sine dinăuntrul propriului sistem de valori, fiind disponibil a se avânta în necunoscut, dacă nu este satisfăcut cu ceea ce este. Deschis către nou, îi permite conştienţei să se extindă şi nu se limitează la comportamente şi activităţi verificate ale căror consecinţe sunt previzibile.

ESTE CAPABIL SĂ SE REINVENTEZE. Dispune de energie pentru a-şi restructura pozitiv relaţiile interpersonale, se regenerează şi se reproiectează continuu, acţionând pentru a deveni persoana care crede că poate să fie.


psychotherapy01             ÎȘI EXPANSIONEAZĂ CONȘTIINȚA. Ştie că atât timp cât conştiinţa este limitată şi libertatea este limitată. De aceea, nu îşi blochează energia în comportamente şi atitudini defensive, ci o investeşte creativ în acţiuni care-i lărgesc individualitatea. Se plasează astfel pe spirala ascensională a dezvoltării personale, care duce la formule tot mai evoluate de independenţă responsabilă şi interdependenţă.


             ARE TOLERANȚĂ ÎNALTĂ LA AMBIGUITATE. Deoarece creşterea presupune părăsirea a ceea ce este familiar şi aventurarea pe un teritoriu necunoscut, oamenii angajaţi în procesele de evoluţie psihologică sunt capabili să accepte un grad înalt de ambiguitate în vieţile lor. Aceasta coincide cu o încredere superioară în judecăţile şi evaluări le intuitive, alături de dorinţa de a se confrunta cu situaţii noi.

FACE ALEGERI CARE ÎI MODELEAZĂ VIAȚA. Este conştient de primele condiţionări la care a fost supus şi de circumstanţele care l-au modelat ca personalitate. Nu este victima lor şi le poate revizui când consideră că este cazul.

ESTE PROACTIV ȘI NU REACTIV. Are capacitatea de a subordona pulsiunile unei valori. O persoană reactivă este afectată de ambianţa socială. Dacă este tratată cu consideraţie, se simte bine, dacă nu, se retrage pe o poziţie defensivă. Persoana proactivă este influenţată de stimuli externi, dar răspunsul ei este o opţiune, un răspuns ghidat de valori selectate cu grijă.

ESTE SINCER ȘI ONEST. Este angajat în trăirile şi gândurile sale şi nu încearcă să pretindă că este altceva sau altcineva. Este pregătit pentru a se dezvălui în mod adecvat celor care merită. Nu se ascunde în spatele măştilor, rolurilor sau comportamentelor de faţadă .

ÎȘI DEZVOLTĂ UN STIL DE LUCRU PROPRIU. Acesta este expresia filosofiei sale de viaţă şi consecinţa naturală a experienţelor pe care le-a asimilat. Deşi poate împrumuta idei, tehnici sau modalităţi de acţiune de la cei din jur, nu o face mecanic.

ARE SIMȚUL UMORULUI. Poate să râdă de propriile erori, contradicţii sau prostii. Simţul umorului îl ajută să nu fie copleşit de probleme sau imperfecţiuni .

ESTE CAPABIL SĂ CUNOASCĂ LUMEA CLIENTULUI. Numită de unii "empatie", de alţii "intuiţie simpatetică", această calitate îi permite să fuzioneze temporar cu trăirile celuilalt, fără a-şi pierde însă propria identitate. Calitate fundamentală pentru interacţiunea socială eficientă, empatia este o modalitate de cunoaştere şi înţelegere a semenului care exclude supraidentificarea cu el.

ÎȘI RECUNOAȘTE PROPRIILE GREȘELI. Admite că a greşit şi transformă erorile în tot atâtea prilejuri de a învăţa. Nu este invadat de vină şi nu se lamentează în legătură cu ceea ce nu a făcut sau cu ceea ce ar fi trebuit să facă. Fără a-şi trata greşelile cu superficialitate, alege să meargă mai departe, asimilând ceea ce este esenţial.

ARE UN INTERES SINCER PENTRU BUNĂSTAREA CELUILALT. Această atitudine se bazează pe respectul, grija şi aprecierea celuilalt ca o persoană valoroasă. Fiind atent la proiecţia propriilor trăiri asupra dorinţelor şi trebuinţelor celuilalt, acţionează într-o manieră ce depăşeşte simpla reciprocitate comportamentală.

Oricine poate parcurge aceste caracteristici le poate aprecia drept nerealiste. Cine ar putea fi în toate aceste feluri? Există o modalitate prin care aceste calităţi pot fi înţelese şi acceptate cu uşurinţă. Ea rezidă într-o schimbare a perspectivei "totul sau nimic". La un pol, o calitate este extrem de caracteristică pentru o persoană supusă evaluării, la celalalt pol este extrem de necaracteristică. Între aceşti doi poli există, teoretic, o infinitate de puncte ce definesc procentul sau gradul în care o calitate sau trăsătură aparţine unei persoane. Lista permite terapeutului să examineze şi să dezvolte o concepţie proprie asupra calităţilor pe care se va strădui să le urmărească pentru a promova creşterea atât în el însuşi, cât şi în clienţii săi.

         "Un terapeut ar trebui să fie, mai presus de toate, un model complet funcțional pentru ceilalți" (Jeffrey A. Kottler)