Cum se apără mintea

Termenul de „apărare” se referă la modul în care mintea împiedică accesul în conștiință al sentimentelor neplăcute. Cele mai multe probleme emoționale apar ca urmare a combinării unor afecte problematice cu apărările mobilizate împotriva acestora.

 O înțelegere adecvată a acestor mecanisme de apărare ne poate ajuta să explicăm semnificația și originea comportamentelor, simtomelor și atitudinilor iraționale. Să parcurgem lista scurtelor definiţii ale celor 101 apărări din cartea Cum se apără mintea” scrisă de Jerome S. Blackman, în ordinea aproximativă a apariţiei acestora în procesul de dezvoltare:

Faza orală (0-3 ani)

1. Proiecţia - Atribui propriile conţinuturi psihice altcuiva. (Freud, 1894; Wilick, 1993)

2. Introiecţia - Îţi formezi o imagine a unei alte persoane. (Freud, 1917; A. Freud, 1936, 1992; Sandler, 1960; Meissner, 1970; Volkan, 1976)

3. Halucinaţia - Vezi sau auzi lucrurile la care încerci să nu te gândeşti - dorinţe, comentarii, fantasme sau critici - fără testarea realităţii. (Garma, 1969; Arlow & Brenner, 1964)

Faza anală (1,5-5 ani)

4. Identificarea proiectivă -Trei accepţiuni comune în care acest termen este utilizat (Kemberg, 1975):

a. Proiectezi atât de mult din tine însuţi asupra altcuiva încât îl distorsionezi masiv.

b. Trezeşti în celălalt afectele neplăcute pe care le simţi ("suferinţa iubeşte compania").

c. Trezeşti în altcineva afectele neplăcute pe care le simţi şi te porţi ca persoana care te-a făcut să te simţi atât de rău.

5. Învinovăţirea proiectivă– Învinovăţeşti pe nedrept pe altcineva pentru propria problemă. (Spruiell, 1989)

6. Negarea - se presupune că ai perceput realitatea (simţul realităţii este intact),( A. Freud, 1936; Moore & Rubinfine, 1969):

a. Dezavuarea unui fapt real, în ciuda dovezilor clare ale existenţei acestuia.

b. Comportament cu semnificaţie simbolică: "Această realitate neplăcută nu există!"

c. Negarea prin fantasmă: Menţinerea unor convingeri eronate, astfel încât nu este nevoie să accepţi realitatea.

d. Negarea prin cuvânt: Foloseşti cuvinte speciale prin care îţi menţii convingerea eronată despre o realitate.

7. Dediferenţierea (fuziunea Sinelui cu obiectul) - Te comporţi aşa cum vrea altcineva să fii. (Mahler, 1968)

8. Clivajul - Vezi anumiţi oameni complet ostili, în timp ce alţii sunt complet afectuoşi. Sau urăşti acum răul pe care l-ai iubit. (Kernberg, 1975)

picasso-5

9. Animismul - Atribui calităţi umane unor entităţi neumane. (Freud, 1913; Mahler, 1968)

10. Deanimarea - Persoana pe care o vezi nu e om, deci nu ai de ce să te îngrijorezi. (Mahler, 1968)

11. Formaţiunea reacţională - Simţi opusul (de exemplu, este atât de amabil încât nu îţi poţi exprima furia). (A. Freud, 1936; Corelik, 1931)

12. Anularea retroactivă şi ritualurile - Te opui conştiinţei (Supraeului). Sau faci ceva pentru care te simţi vinovat, după care ispăşeşti prin autopedepsire printr-un alt act simbolic.

13. Izolarea (afectului) - Nu eşti conştient de trăirile produse de afecte. ( Brenner, 1982)

14. Externalizarea - Crezi că "societatea" te va critica, când de fapt tu te simţi vinovat. (Clover, 1955)

15. Întoarcerea asupra propriei persoane - Eşti furios pe altcineva, dar îţi faci rău ţie însuţi/ te sinucizi. (Freud, 1917; A. Freud, 1936)

16. Negativismul - Refuzi să cooperezi şi ai o atitudine condescendentă faţă de ceilalţi. (Levy & Inderbitzin, 1989)

17. Compartimentarea gândirii - Îţi inhibi capacitatea de a face conexiuni. (Freud, 1926)

18. Agresivitatea ostilă - Intri în dispute cu ceilalţi, pentru a-ţi ascunde sentimentele neplăcute. (Symonds, 1946; McDevitt, 1985)

Primul stadiu genital (2-6 ani)

19. Deplasarea- Simţi ceva faţă de o persoană, dar muţi sentimentele către o altă persoană sau situație. (Freud, 1900; Arlow & Brenner, 1964)

20. Simbolizarea - Acorzi o semnificaţie iraţională unui anumit aspect al funcţionării mentale. (Freud, 1900; Arlow & Brenner, 1964)

21. Condensarea - Combini idei disparate, cu caracter contiguu. (Freud, 1900; Arlow & Brenner, 1964)

22. Formarea iluziilor sau reveria -Vizualizezi conştient un scenariu plăcut sau neplăcut, despre care ştii că este o fantasmă. (Raphling, 1996)

23. Comportamentul evaziv - Minţi intenţionat, cu un scop. (Karpman, 1949)

24. Confabulaţia - Minţi fără să ştii, pentru a-ţi ridica stima de sine. (Spiegel, 1985; Target, 1998)

25. Refularea – Uiţi gândurile fără să vrei. (Freud, 1923; Arlow & Brenner, 1964)

26. Halucinaţia negativă - Nu vezi ceva ce te supără şi se află chiar în faţa ta. (Wimer, 1989)

27. Regresia libidinală (psihosexuală) - Te temi de sexualitate şi competitivitate, astfel că devii dependent (oral) sau încăpăţânat (anal). (Freud, 1905, 1926)

28. Regresia Eului - acest termen este utilizat în trei accepţiuni:

a. Perturbarea unei funcţii: Funcţia sau forţa Eului nu mai operează, astfel încât nu poţi simţi ceva neplăcut.

b. Intoarcerea la moduri de apărare mai primitive: Pui în funcţiune mecanisme de apărare specifice unui stadiu anterior de dezvoltare.

c. Operaţii dejensive ineficiente: Apărările nu reuşesc să blocheze afectele neplăcute, iar eşecul acestora îi trezeşte individului vinovăţie, de care se eliberează prin autopedepsire.

29. Regresia temporală - Acorzi o atenţie specială unor perioade anterioare, evitând astfel conflictele actuale.

30. Regresia topică –Visezi pentru a evita o realitate dureroasă . (Freud, 1900; Arlow & Brenner, 1964)

31. Reprimarea - Încerci deliberat să uiţi ceva. (Werman, 1985)

32. Identificarea cu o fantasmă - Te comporţi ca eroul. (Johnson & Szurek, 1952)

33. Identificarea cu dorinţe/fantasme parentale conştiente  sau inconştiente - Faci ce îţi interzic părinţii, pui în act dorinţele acestora inacceptabile, pentru care eşti pedepsit.

34. Identificarea cu o imagine sau cu un obiect idealizat - Gândeşti şi te comporţi ca o persoană considerată a fi remarcabilă. (Carlson, 1977)

35. Identificarea cu agresorul - Te comporţi abuziv faţă de o persoană pentru că altcineva s-a comportat abuziv cu tine. Astfel te protejezi de sentimentele de furie. (A. Freud, 1936)

36. Identificarea cu victima - Te comporţi ca altcineva fie permiţând un abuz, fie căutând să fii victimă. Faci asta fie din dorinţa de a salva, fie pentru a respinge propria furie sau vinovăţie. (MacGregor, 1991)

37. Identificarea cu obiectul pierdut – Te comporţi ca o persoană iubită pe care ai pierdut-o. Dacă păstrezi suvenire şi nu eşti îndurerat, "se instaurează doliul patologic" . (Volkan, 1987)

38. Identificarea cu introiectul - Acesta devine parte a Supraeului individului. (Sandler, 1960)

39. Seducerea agresorului - Seduci sexual sau flatezi pe cineva, pentru a te elibera de frică. (Loewenstein, 1957)

Stadiul de latent(6-11 ani)

40. Sublimarea -Te angajezi într-o activitate care la nivel simbolic reprezintă o fantasmă.

41. Comportamentul provocator - Îi determini pe ceilalţi să facă sex cu tine, să te pedepsească sau ambele. (A. Freud, 1936)

42. Raţionalizarea - Găseşti scuze pentru a te elibera de tensiune, de regulă în urma negării unei realităţi. (Freud, 1916; Berliner, 1947; C. Brenner, 1959, 1982)

43. Ruminarea mentală - "Analizezi excesiv" sau "gândeşti în gol", încercând astfel să îţi rezolvi problemele. (Symonds, 1946)

44. Comportamentul contrafobic -Faci exact lucrurile de care îţi este teamă . (Blos, 1962, 1979)

45. Intelectualizarea - Te cramponezi de o teorie particulară pentru explicarea unui comportament. (A. Freud, 1936)

46. Socializarea şi distanţarea - Îţi foloseşti abilităţile sociale pentru a te d Jstrage de la gândurile dureroase. (Sutherland, 1980)

47. Investirea pulsională a unei funcţii a Eului - Ataşezi unei funcţii a Eului o semnificaţie simbolică (de exemplu, "Spălatul vaselor este o treabă pentru femei", echivalând iraţional o anumită activitate cu apartenenţa la unul dintre sexe). (Hartmann, 1953)

48. Inhibarea unei funcţii a Eului– Funcţia Eului investită pulsional intră în conflict cu sentimentele de vinovăţie, şi prin urmare, o blochezi (de exemplu, nu poţi citi, pentru că cititul este echivalat cu o activitate sexuală interzisă ). (Freud, 1926)

49. Idealizarea – Supraevaluezi pe cineva datorită:

a. narcisismului: pentru diminuarea ruşinii privind propria inadecvare. Contopeşti persoana cu imaginea supraestimată a propriului sine ("Obiectul sinelui")(Kernberg, 1975; Kohut, 1971)

b. iubirii: pentru a nu fi dezamăgit.(Freud, 1914)

c. transferului: acesta este văzut ca un părinte foarte iubit în copilărie.(Freud, 1914)

50. Devalorizarea - Îl desconsideri pe celălalt, pentru menţinerea sentimentului propriei valori. (Kohut, 1971)

Perioada adolescenţei şi după - al doilea stadiu genital (de la 13 ani la 20+)

51. Umorul – Obişnuieşti să glumeşti, pentru a evita să te gândeşti la sentimentele dureroase. Dacă devii extrem de excitat, eşti hipomaniacal. (Zwerlling, 1955; Vaillant, 1992)

52. Concretizarea -Nu mai foloseşti gândirea abstractă (care nu este afectată); dai vina pe un "dezechilibru chimic" sau cauţi să descoperi un virus, pentru a evita să te gândeşti la relaţii, şi să te superi. (Blos, 1979)

53. Dezidentificarea - Încearci din răsputeri să nu fii ca unul dintre părinţi. (Greenson, 1968)

54. Constituirea grupului - Cauţi compania unui grup, pentru a te apăra de pulsiunile sexuale. (Freud, 1921)

55. Ascetismul - Eviţi contactul cu semenii. (A. Freud, 1936)

56. Alegerea de obiect unisexual - "Amicul/ amica" de acelaşi sex îţi diminuează anxietăţile privind excitarea heterosexuală. (A. Freud, 1936)

Psychiatric-DiagnosesAlte tipuri de mecanisme de apărare

57. Un afect versus altul - Acorzi atenţie unei emoţii pentru a evita alta. (Ackerman & Jahoda, 1948)

58. Hiperabstractizarea - Teoretizezi excesiv. Dacă la aceasta se adaugă negarea şi reconstrucţia realităţii, este probabil vorba de o tulburare psihotică.

59. Reticenţa - Refuzi să vorbeşti, pentru a evita să fii prins.

60. Logoreea - Vorbeşti foarte mult, fără însă a fi circumstanţial sau tangenţial.

61. Evitarea - Ocoleşti anumite situaţii, datorită conflictelor trezite de acestea.

62. Pasivitatea -Adopţi în mod automat o atitudine îngăduitoare sau supusă atunci când eşti agresat.

63. Grandiozitatea/Omnipotenţa - Eşti darul lui Dumnezeu pe pământ şi ai puteri speciale. (Freud, 1913; Kohut, 1971; Kernberg, 1975; Lachman & Stolorow, 1976; Blackman, 1987)

64. Transformarea pasivităţii în activitate - "Nu mă puteţi concedia; Îmi dau demisia!" Controlezi momentul producerii propriei victimizări.

65. Somatizarea - Acorzi o atenţie specială propriului corp, pentru a evita conflictele legate de pulsiunile orale, sexuale sau agresive. (Kernberg, 1975; Deutsch, 1959)

66. Normalizarea - Te convingi singur că eşti normal, în ciuda psihopatologiei evidente. (Alpert & Bernstein, 1964)

67. Dramatizarea - Pui emoţie în cuvinte, pentru a reduce conflictul legat de faptul de a fi observat.

68. Impulsivitatea - Te foloseşti de sex, de mâncat sau de ostilitate pentru a te elibera de o tensiune sau un afect neplăcut. (Lustman, 1966)

69. Consumul excesiv de substanţe– Consumi diferite substanţe pentru a scăpa de afecte. (Wurmser, 1974)

70. Comportamentul adeziv - Te agăţi de o persoană care te respinge. (Schilder, 1939)

71. Lamentarea - Prin exprimarea nemulţumirilor, nu vezi caracterul infantil al dorinţei de a fi îngrijit.

72. Pseudoindependenţa - Devii "Călăreţul singuratic", fără a le permite celorlalţi să te ajute.

73. Altruismul patologic - Reprezintă de fapt o proiecţie şi identificare cu victima: îţi negi dorinţele orale intense şi le proiectezi asupra celui în nevoie, simţindu-te îngrijit în mod indirect. (A. Freud, 1936)

74. Inducerea– Îl faci pe celălalt să simtă sau să creadă că are o tulburare psihică. (Calef & Weinshel, 1981; Dorpat, 2000)

75. Minimalizarea - Deşi conştientizezi o realitate dureroasă, îi atribui acesteia o importanţă redusă.

76. Exagerarea - Faci prea mult caz într-o situaţie . (Sperling, 1963)

77. Generalizarea - Pentru a nu urî o persoană, o vezi drept parte a unui grup diabolic . (Loeb, 1982)

78. Reconstrucţia realităţii– Reinventezi o situaţie, după ce în prealabil ai negat realitatea acesteia. (Freeman, 1962)

79. Transferul  - Deplasezi amintirile cu privire la situaţii şi relaţii trecute asupra cuiva din prezent. Ulterior, mobilizezi vechile apărări pentru a uita sau controla experienţele trecute, prin repetarea lor simbolică sau modificarea finalului acestora. (Freud, 1914b; A. Freud, 1936; Loewenstein, 1957; Marcus, 1971, 1980; Blum, 1982)

80. Disocierea – (1)Uiţi un aspect al propriei personalităţi. Dacă îi dai un nume, de pildă Butch, eşti probabil psihotic .(2) Îl determini pe celălalt să te caracterizeze, după care respingi opiniile acestuia. (Frosch, 1983; Gardner, 1994)

81. Fotofobia - Eviţi lumina, evitând de fapt propriile dorinţe scoptofilice (voaierism). (Abrahatn, 1913)

82. Apatia - Îţi lipseşte interesul pentru a desfăşura o activitate.

83. Intimidarea celorlalţi - comportamentul agresiv tiranic - Îi pui pe ceilalţi în gardă, pentru a te elibera de propria anxietate. (Greenson, 1949)

84. Compensarea deficienţelor - Îi respingi pe cei cu o personalitate mai integrată decât a ta.

85. Ticul psihogen - Spasmul ca descărcare a tensiunii și furiei. (Knight, 1942; Blackman, 2003)

86. Introspecţia - Te cufunzi într-o stare meditativă, pentru a te elibera de tensiune sau pentru a evita realităţile externe. (Kohut, 1959; Fogel, 1995)untitled

87. Acordul rezervat - Îţi dai parţial consimţământul, pentru a evita o atitudine rebelă. (Abend, 1975)

88. Investirea pulsională a unei deficienţe a Eului - Pui deficienţa privind toleranţa la afecte sau controlul pulsional pe seama apartenenţei la unul dintre genuri (masculin sau feminin). (Blackman, 1991)

89. Inautenticitatea - Te prefaci, probabil din obişnuinţă. (Akhtar, 1994)

90. Hiper-raţionalitatea - Foloseşti procesele secundare pentru a evita afectele. (Spruiell, 1989)

91. Imprecizia - Ascunzi detaliile. (Paniagua, 1999)

92. Hiper-estetismul - Eşti preocupat de ideea de adevăr şi frumos, pentru a evita realitatea sau afectele.

93. Locvacitatea - Individul vorbeşte cu uşurinţă, dar nu crezi prea mult din ceea ce spui.

94. Violenţa fizică - "Anulezi obiectul", pentru a-ţi opri ura. (Glasser, 1992)

95. Identificarea cu obiedul lezat :-Te modelezi după "păsările rănite" pe care le-ai cunoscut şi uneori, iubit. (Kitayama, 1991)

96. Regresia formală - Nu îţi mai foloseşti gândirea logică, orientată temporal. (Freud, 1900; Blum, 1994)

97. Hipervigilenţa - Eşti cu ochii în patru, chiar şi atunci când nu e necesar.

98. Deplasarea temporală într-o situaţie ipotetică viitoare - Îţi imaginezi cum ar fi "dacă ... " sau "într-o bună zi ... ".(Akhtar, 1996)

99. Extenuarea - Te simţi obosit, fără a avea o afecţiune fizică. (Feder, 1974)

100. Francheţea - Eşti onest şi tăios, pentru a ascunde adevăratele gânduri şi sentimente.

101. Transformarea autocriticii în criticarea obiectului - Îl critici pe celălalt, pentru a nu te critica aspru pe tine.

            Apărările pot fi activate atât de afecte cu o intensitate normală, la acele persoane la care forța Eului este deficitară, cât și de afecte semnal sau de cele traumatice. Apărările sunt folosite în mod conștient sau inconștient și pot fi adaptate la mediu sau înalt dezadaptative. Acestea sunt puse în funcțiune atunci când există o situație de pericol. Atunci când se organizează în formațiuni specifice, aceste constelații defensive stau la baza numeroaselor tulburări psihice.