Tulburări alimentare

"Disconfortul poate fi productiv și un stimulent puternic pentru schimbare. ”(Bruce Hyland)

Standardele de frumusețe nerealiste promovate, stresul cotidian, inabilitatea de a face față solicitărilor vieții le fac pe tot mai multe persoane să se " răzbune " pe mâncare. Anorexia, bulimia și obezitatea au devenit boli „la modă”. Ceea ce la prima vedere poate părea doar un prost obicei alimentar, devine, în timp, o tulburare gravă, ce deteriorează sănătatea și amenință viața persoanei.

Anorexia, bulimia și obezitatea sunt tulburări de comportament alimentar. Obezitatea este vazută ca tulburare de alimentație, dar nu este diagnosticată conform criteriilor DSM IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder).anorexia

            Anorexia este dorinţa intensă de a fi slab şi încrâncenarea de a păstra neîncetat o greutate corporală scăzută, existând o preocuparea excesivă pentru formă şi greutatea corpului. Manifestările apariției anorexiei sunt:

-refuzul de a menţine greutatea corporală peste sau la nivelul minimal normal pentru vârsta şi înălţimea subiectului (scădere ponderală şi menţinerea unei greutăţi corporale mai mici de 85% din cea aşteptată; imposibilitatea creşterii în greutate o dată cu dezvoltarea fizica, fapt ce conduce la o greutate sub 85% din cea aşteptată);

            -teama intensă a subiectului că se va îngrăşa, deşi are mult sub greutatea normală;

 -tulburări ale imaginii şi formei corpului datorate importanţei acestora în autoevaluare, sau negarea gravităţii stării subponderale actuale;

            -la femeile la care s-a instalat ciclul menstrual, apariţia amenoreei, respectiv absenţa ciclului pe o perioadă de cel puţin trei luni (amenoreea este diagnosticată numai în cazul în care femeia are menstra doar în urma administrării de hormoni estrogeni).

Distorsiunea imaginii corporale se referă la tulburarea modului în care este percepută dimensiunea corporală, adică persoana pretinde că este grasă, chiar dacă este foarte slabă. În anorexia nervoasă există o anxietate specifică, de tip fobic, ce priveşte posibilul câştig ponderal, inducând tensiune psihică la orice ameninţare de a pierde controlul asupra comportamentului alimentar. Anxietatea legată de greutate este negată atât faţa de sine, cât şi faţa de alţii.

       bulimie Bulimia se caracterizează prin episoade repetate de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate,cum ar fi: vărsăturile autoprovocate, abuzul de laxative, de diuretice. Perioadele recurente de mâncat compulsiv prezintă următoarele caracteristici:

-mâncat frecvent (aproximativ la două ore), consumarea unei cantităţi de hrană mult mai mare decât ar putea ingera alte persoane, în aceeaşi perioadă de timp şi în condiţii similare;

-sentimentul lipsei de control asupra episoadelor de alimentare excesivă, subiectul simțind că nu se poate opri din mâncat şi(sau) nu poate controla ce şi cât mănâncă;

-comportament recurent inadecvat şi compensator menit să prevină creşterea în greutate: vomă provocată, utilizare excesivă de laxative, diuretice (alte medicamente pentru slăbit), abţinerea de la ingerarea de alimente, exerciţii fizice în exces;

-mâncatul compulsiv şi comportamentele compensatorii se manifestă, în medie, cel puţin de două ori pe săptămână, pe o perioadă de minimum trei luni;

-autoevaluarea este influenţată de forma şi greutatea corporală;

-tulburarea nu apare în mod exclusiv între episoadele de anorexie nervoasă.

Persoanele care suferă de bulimie au tendinţa de a-şi autoaprecia valoarea, comparativ cu termenii siluetei şi ai greutăţii corporale, nu ai performanțelor lor. Deasemenea, o mare parte dintre aceste persoane au tendinţa de autoevaluare negativă şi manifestă şi tulburări depresive ce durează de o lungă perioadă de timp.

Psihoterapia are rol de a normaliza greutatea prin schimbarea deprinderilor alimentare, cât şi de a modifica temerile şi preocupările legate de aspectul fizic şi greutatea corporală. În timpul terapiei, persoanele cu tulburări alimentare vor primi informaţii cu caracter ştiinţific ce demonstrează urmările. În cazul bulimiei:

- greutatea corporală şi reglarea acesteia;

- efectele fiziologice ale mâncatului compulsiv, ale reacţiei de vomă autoinduse, ale utilizării laxativelor şi diureticelor;

    - ineficiența reacţiilor de vomă, a utilizării laxativelor şi diureticelor ca mijloc de control al greutăţii;

    - efectele regimului de slăbire.

       Deasemenea, persoanele anorexice vor primi informaţii în legătură cu efectele înfometării:

-capacitatea de concentrare a atenţiei scăzută;

-preocupare exagerată în legătură cu alimentarea;

-tulburările de somn;

-sensibilitatea crescută la frig;

-probleme gastrice care pot apărea.

Psihoterapia poate controla tulburările alimentare și se poate asocia cu consiliere alimentară și eventual, integrarea unei alimentații echilibrate, precum și un control adecvat al greutății, dezvoltarea unor obiceiuri alimentare sănătoase care poate stopa excesele alimentare. Tratamentul presupune în primul rând stabilizarea sănătății și apoi oprirea cercului vicios. După ce complicațiile medicale au fost tratate, ținta tratamentului este inhibarea pe termen lung a acestor comportamente, cu ajutorul terapiei cognitive si comportamentale. S-a dovedit prin cercetări științifice că psihoterapia cognitiv-comportamentală are efecte benefice semnificative și de lungă durată asupra tulburărilor alimentare. Aceaste afecțiuni au o evoluție favorabilă daca sunt tratate cu rigurozitate. De aceea, nu ezitați și apelați cu toată încrederea la specialist!