O întâlnire UMANĂ

O psihoterapie este, înainte de toate, O ÎNTÂLNIRE UMANĂ. Eficacitatea ei necesită convergența mai multor ingrediente, de unele fiind responsabil clientul, de altele terapeutul.

647240221

În ceea ce-l privește pe client, dorința de a-și găsi alinare în suferință constituie motorul indispensabil pentru succesul acțiunii. Pare, desigur, un lucru de la sine înțeles, însă această condiție nu este întotdeauna îndeplinită. Se întâmplă ca unele persoane să urmeze o psihoterapie bazându-se pe o concepție intelectuală: au citit ele undeva că așa ceva face bine și vor să utilizeze această metodă pentru a se perfecționa. Poate fi vorba despre o motivație nobilă , dar fără resimțirea unei anumite indispoziții, e puțin probabil ca demersul să aibă vreo utilitate oarecare. Suferința este primul motor al unei terapii și ea trebuie să fie mai mare decât suferința pe care travaliul de introspecție nu va omite să o provoace. Să nu uităm că orice reluare a unor acțiuni dureroase din trecut, va provoca suferință care cere alinată, clientul fiind nevoit să se confrunte cu aspecte ale sinelui de care nu este prea mândru și pe care se străduiește să și le ascundă lui însuși.

Motivația este o altă condiție a succesului unei terapii. Atunci când o persoană apelează la o consultație din cauza presiunilor soțului (soției) sau pentru a răspunde unui ordin judecătoresc (a unei anchete a poliției), ori pentru a se conforma unei prescripții medicale în care nu are deloc încredere motivația reală, PERSONALĂ, lipsește. În această situație, psihoterapeutul devine factorul decisiv care este nevoie să intervină pentru stabilirea unei relații terapeutice. Unele persoane au dificultăți mari de a intra în relație cu celălalt. Acestea nu vor întârzia să se manifeste și în cadrul terapiei, putând ajunge până acolo încât să compromită succesul acțiunii. Cele mai multe abordări în psihoterapie fac apel la capacitățile de a gândi ale individului. Atunci când acestea sunt deficiente, stabilirea unei alianțe de lucru reprezintă o provocare imensă. Totuși, demersul poate să fie fructuos, în ciuda obstacolelor, dacă motivația este prezentă. Modul în care terapeutul și clientul vor reuși să ajungă la un echilibru va decide în privința rezultatului fericit sau nefericit al întâlnirii. În acestă situație, terapeutul trebuie să își cunoască bine mijlocul de acțiune, în privința eficacității. Conform majorității studiilor, eficiența terapiilor de bazează pe personalitatea și pe abilitatea comportamentală a terapeutului chiar mai mult decât pe abordarea pe care o utilizează acesta. Și asta pentru că o psihoterapie este, înainte de toate, O RELAȚIE UMANĂ care evoluează în cadrul unei COMUNICĂRI EMOȚIONALE. În acestă relație, clientul este rănit, fragil, suferința lui are deseori o dificultate a oamenilor(cu care vine acesta în contact) de a se împăca cu emoțiile acestuia. De aceea, clientul este o persoană stângace în relație, uneori chiar foarte deficientă în a relaționa. Aici este nevoie de specialist, de psihoterapeutul care are priceperea de ști în ce moment să intervină, de a decide să vorbească sau să tacă, de a alege momentul propice pentru a-i dezvălui clientului său ceea ce a înțeles.Toate acestea țin de artă, arta de a relaționa, de iubirea față de oameni și toate acestea depășesc cu mult chestiunile tehnice. Această îndemânare nu se învață din cărți. Ea ține de inteligența emoțională, intuitivă, adică de propriile capacități de gândire ale terapeutului și de ușurința de a-și stăpâni emoțiile. Veți spune: „dar și el este o ființă umană cu puterile și cu slăbiciunile sale, cu perioade de echilibru și cu momente de confuzie”. Da, așa este. De aceea practicarea psihoterapiei necesită multe ore de dezvoltare personală, în care terapeutul face un travaliu asemănător asupra lui însuși, pentru că nu poate călăuzi imparțial și corect pe cineva, dacă nu a parcurs el însuși același drum. Experiența nu face altceva decât să rafineze talentul psihoterapeutului. Nu rareori se întâmplă ca terapeutul să își creeze propriul stil, propria manieră de a lucra, adaptându-și demersul la personalitatea sa.

La urma urmelor, felul de a fi a psihoterapeutului este cel care îl ajută pe client să avanseze. De aceea, fiecare client își poate alege personalitatea și metoda terapeutului care îi permite să simtă confortul confensiunilor, această relație umană contribuind la succesul terapiei.