Efectul PLACEBO

Ce este efectul „placebo”?

Medicii știu de multă vreme că, pentru a declanșa un proces de vindecare în cazul unora dintre pacienții lor, este uneori suficient să prescrie o pilulă compusă doar din substanțe care nu au niciun efect asupra fiziologiei .Acest fenomen este numit „efect placebo”, ceea ce înseamnă „ a face plăcere”.

Mult timp s-a crezut că acest efect depindea doar de imaginație, că trupul nu era cu adevărat vindecat sau că nu fusese niciodată bolnav. Fiind foarte răspândit, efectul placebo totuși a  ajuns să-i intrige pe suficient de mulți oameni de știință, în așa mod încât au ajuns să încerce să înțelegă efectul lui. Danielle Fecteau, psiholog specializat în psihofizologie, a realizat un studiu pe parcursul a 30 ani, iar finalul lui cuprinde un inventar exhaustiv al acestor studii. Cercetările ei demonstrează că, de fiecare dată când primim un tratament, oricare ar fi el: medicament, chirurgie, fizioterapie, acupunctură, bioenergoterapie, psihoterapie, osteopatie, acesta nu este responsabil decât de o parte din ameliorările stării de sănătate care rezultă. Cealaltă parte, s-ar datora „efectului placebo”. Altfel spus, într-un context de îngrijire, organismul pune în joc propriile-i mecanisme de vindecare, uneori chiar înainte ca tratamentul să acționeze. Toți oamenii, indiferent de rasă, religie, sex, personalitate sau vârstă, sunt susceptibili de a resimții aceste efecte, doar intensitatea reacțiilor este imprevizibilă și variabilă de la o persoană la alta.

Se cunoaște faptul că emoțiile sunt capabile să exercite o influență atât asupra declanșării maladiilor cât și asupra vindecării. Studiile arată că anxietatea, furia și frica pot juca un rol în apariția și rezultatul unor maladii cardiovasculare, ale astmului, alergiilor, durerii cronice, cancerului, artitei, diabetului, bolilor de piele și multor alte boli. Pe palierul opus, emoțiile agreabile: bucuria, iertarea, dragostea, generozitatea,compasiunea și blândețea, induc o stare fiziologica favorabilă sănătății. Să nu uităm de influența determinantă a SPERANȚEI pentru susținerea proceselor de vindecare.

Vă amintiți de ritualurile pe care le aveți când sunteți bolnavi? Sunt ritualuri care ne asigura reconfortarea atunci cand ne simțim vulnerabili: un pat într-o camera caldă și plăcută, o supa de pui, o pătură moale, un ceai cald și aromat. Aceste gesturi care le-am învățat în copilărie, induc efectul „placebo” pentru că ele sunt asociate cu amintirea mamei care ne îngrijea. Aceste îngrijiri primite ne-au ușurat atunci și ne ajută și acum când suntem bolnavi.

Mai există și un alt motor psihologic puternic, capabil să declanșeze „efectul placebo”. Atunci când se studiază cazuri de vindecare spontană sau „miraculoasă”, motivele invocate de indivizi sunt foarte variate. Pentru unii, dragostea este cea care i-a vindecat, pentru alții combativitatea (lupta împotriva bolii). Unii atribuie vindecarea lor schimbării alimentației, alții împlinirii unui vis vechi. Dincolo de aceste motivații diverse, există un numitor comun pentru toate aceste situații: CREDINȚA . Credința vine de la „credo”=A CREDE. Deci, CREDINȚA CARE O ARE OMUL ÎN MIJLOCUL PE CARE ÎL UTILIZEAZĂ (indiferent care este acesta). Așteptările și convingerile sunt deosebit de determinante în „efectul placebo”. Și ele se plasează în fruntea FACTORILOR PSIHOLOGICI care influențează și determină vindecarea. Cu cât avem încredere în medicația prescrisă(chiar dacă pilula administrată este o substanță inactivă), în persoana care ne face terapia psihologică, în omul pe care îl iubim, cu atât vindecarea este mai sigură. Dimpotrivă, atunci când cineva se așteaptă la ce e mai rău, nu are speranță și nici încredere , riscă să reacționeze necorespunător la medicația recomandată sau la terapia la care s-a angajat.

Atitudinea este cea mai importantă, numeroasele studii arată că aceasta acționează asupra sistemelor imunitar și endocrin.  Persoanele pozitive și încrezătoare, convinse că pot ieși din boală, convinse că medicamentul sau persoana îi ajută să iasă din boală, au mai mari șanse să se vindece decât persoanele pesimiste și resemnate.  În fața celor expuse, se impune o redefinire a „efectului placebo”. Deși nu a fost luat niciodată în serios, astăzi, el este definit ca o „modificare reală a condiției fizice sau mentale a unui individ, provocată de simplul fapt de a primi îngijiri, indiferent de eficacitatea lor”. Această reacție biologică, ar fi inițiată la nivelul cortexului cerebral și ar permite activarea sistemelor nervos, imunitar și endocrin. Rossi consideră „efectul placebo” drept „piatra de temelie a videcării corpului prin minte”.