Emoții care NE AJUTĂ

Se întămplă uneori ca o emoție prea intensă sau nepotrivită să ne tulbure capacitatea de judecată. Asta se întâmplă atunci când, într-un acces de furie, cineva decide să rupă o relație de lungă durată sau să demisioneze de la un serviciu. Când calmul ia locul mâniei, persoana respectivă își dă seama, de obicei, de greșeala făcută și regretă gestul.

Absența emoțiilor poate genera nejunsuri mai grave decât aceste accidente. Observarea pacienților afectați de leziuni cerebrale la nivelul zonelor implicate în declanșarea emoțiilor arată că, într-adevăr, la originea comportamentelor iraționale poate sta o tulburare a capacității de a reacționa emoțional. În pofida riscului de a ne induce în eroare, atunci când ne confruntăm cu incertitudini și situații complexe, emoțiile ne furnizează informații care nu trebuie neglijate.

De exemplu, când ne dedicăm reflecției, încercând să ne imaginăm posibilele consecințe ale unor gesturi pe care le anticipăm că le vom face, amintirea unor situații anterioare asemănătoare provoacă apariția bruscă a unei emoții (Damasio numește aceste emoții induse de gândire și de memorie „marcatori somatici”). Aceștia sunt dobândiți prin experiență și rolul lor este de a acționa ca un semnal de alarmă, incitându-ne sau descurajându-ne să facem un gest. Acești „marcatori” pot fi activați fără intervenția nivelului conștient, situație în care noi ne amintim evenimentul aflat la origine, însă, din cauza emoției suscitate, creierul ține seama (își amintește automat) de această experiență memorată și ne ghidează comportamentul. În acest mod, luăm unele decizii fără să fim conștienți de emoția din spatele situației respective sau de acel „marcator somatic”. Aceasta nu înseamnă că nu a luat în calcul evaluarea emoțională. Fenomenul se află probabil la originea inteligenței intuitive, care ne incită să luăm o decizie, fără să fi trecut problema printr-un raționament.

Emoția și mintea conlucrează. Emoția declanșată ca un reflex evaluează în mod inconștient stimulii externi cu ajutorul memoriei. Rezultă de aici o reacție imediată, care se poate dovedi adecvată în caz de urgență, dar care poate fi și nepotrivită în unele situații, dat fiind faptul că ea de bazează pe un eveniment similar din trecut și nu ține seama de diferențele subtile dintre evenimentul aflat la origine și situația actuală. Aici intervine ajutorul gândirii conștiente, care este atât de necesar.

Așa se explică de ce, după o dispută cu o persoană dragă, suntem afectați mult timp de tristețe și mânie. Această prelungire a emoției în noi asigură timpul necesar formării imaginilor mentale, ceea ce permite gândirii să analizeze mai bine situația și să ne ghideze reacțiile. În plus, emoțiile și imaginile astfel create în principal de emisfera dreaptă sunt puse în legătură cu părțile mai raționale situate în emisfera stângă care, ținând cont de ele și raportându-le cu ajutorul altor informații, poate să aprecieze mai bine sau să ne ajute să luăm o decizie mai înțeleaptă.