Depresia-o suferință care maschează sentimente conflictuale

Depresia se instalează adeseori în urma unei dureri, a unui eșec sentimental sau profesional, a unui conflict care stagnează, a unei pierderi însemnate (decesul unei ființe dragi, dobândirea unui handicap fizic, în urma unui accident).

    Suferința devine copleșitoare și persoana cade într-un „hău” de tristețe, de oboseală permanentă și, uneori, de disperare. Totul i se pare absurd, nu mai are poftă de nimic și își pune întrebări legate de rostul vieții. Aceste întrebări ascund adevăratele mize: într-adevăr, ceva nu are sens, dar nu lumea exterioară (așa cum persoana în cauză ar vrea să creadă) ci lumea interioară. Când asculți cu atenție o asemenea persoană, observi rapid că ea întreține, cu una sau mai multe persoane din anturajul său, relații ambivalente, că furia și agresivitatea sunt prezente, dar aceastea fac obiectul unor strategii defensive, pentru că ele sunt prea puternic blamate. Nemulțumirea recurentă a celui deprimat exprimă o rănire profundă a ființei: individul se simte pustiit, incomplet, insignifiant, insuficient. Emoțiile care fac obiectul unor masuri defensive pot fi numeroase. Agresivitatea se numără adeseori printre ele și care, deseori, poate atinge intensitatea apropiată de furie, de ranchiună și de dorința de răzbunare. În spatele acestei mari mânii se ascund, de asemenea, un sentiment de abandon, o mare carență de afectivitate, o dependență de celălalt pentru a se stima pe sine sau chiar o culpabilitate inconștientă tiranică.

     Psihoterapia în cazul depresiei necesită un ajutor exterior oferit în termen lung, timp necesar pentru metabolizarea toturor acestor emoții. Tratamentul depresiei prin antidepresive este cel mai răspândit în lumea medicală. Molecula chimică din medicație are rol de creștere a nivelului de serotonină (nivel care este scăzut în depresie), stimulându-i activitatea acesteia. Medicația acționează asupra dispoziției, a oboselii, a anxietății și a ruminațiilor mentale, calmând unele indispoziții fizice. Atenuând deficiența neurotransmițătorului, medicamentul ușurează SIMPTOMELE, dar nu are niciun efect asupra CAUZELOR care l-au împins pe individ în depresie. Rezultatele arată că doar 30%-40% din cazuri sunt rezistente la antidepresive, însă în aproximativ 30% depresia se cronicizează. Aceste rezultate zdruncină poziția medicală care tinde să explice depresia printr-o simplă deficiență de serotonină și să pretindă că ea poate fi vindecată doar prin administrarea de antidepresive.

      Dar NU serotonina, acest neurotransmițător, este CAUZA depresiei. Ea este una din numeroasele MANIFESTARI ale depresiei. Pentru a înțelege depresia și a o trata este nevoie să se țină seama de totalitatea proceselor și factorilor implicați. O moleculă chimică, ce nu vizează decât disfuncția serotoninei, nu poate elimina ea singură  o suferință resimțită atât la nivel corporal cât și psihic. Medicamentul UȘUREAZĂ DAR NU VINDECĂ! Suferința reală, cea care atinge ființa în profunzimea ei, persistă și CERE SĂ FIE ASCULTATĂ.

      Pentru a obține o alinare de durată, se impune un travaliu psihic în psihoterapie, penrtu a înțelege ce anume l-a putut împinge pe individ la asemenea dezechilibru.