FRICA se dovedeşte a fi una dintre cele mai puternice stări emoţionale ale fiinţei umane. Majoritatea persoanelor, aflate în terapie la cabinetul meu, şi-au dezvoltat această stare, împiedicând astfel existenţa echilibrului în viaţa proprie.
E adevărat că nu cunosc pe cineva căruia să nu-i fi fost frică niciodată în viaţa lui şi care să nu simtă şi în prezent o anumită teamă. Frica este firească și chiar constructivă, dacă este recunoscută, reală și controlată. Dar să vedem de unde apare frica?
FRICA, la fel ca oricare altă stare(manifestare) emoţională, are drept sursă GÂNDIREA. Ceea ce în tine trezeşte frica, poate lăsa pe altcineva complet indiferent. Este evident că unele persoane sunt mai curajoase decât altele. Unii oameni reuşesc să-şi domine teama. Dacă sare la tine un câine mare, vei simţi o anumită frică pentru că recunoşti pericolul. Frica, pentru tine, este reală. Dimpotrivã, alţii, în aceeaşi împrejurare, vor reacţiona complet diferit, pentru că trăiesc mereu în armonie cu animalele. Astfel, de la primul salt al câinelui, sunt convinşi că el nu vrea să le facă rău. Este felul lui de a se distra: că şi omul, are manifestãri diferite pentru a-şi exprima bucuria şi dragostea. Cel mai important este să devii conştient de teama ta, că să-ţi dai seama dacă este sau nu reală. Dacă, în momentul în care ţi-e frică, există un pericol real pentru corpul tău fizic, e absolut normal să trăieşti o asemenea emoţie. Corpul tău ştie exact câtă adrenalină trebuie să-ţi furnizeze pentru a putea face făță situaţiei.
În prezent, în lumea în care trăim există mult mai multe FRICI IMAGINARE decât reale. Aminteşte-ţi evenimentele din ultimele câteva luni. De câte ori ţi s-a întâmplat să simţi o teamă reală, când viaţa ţi-a fost într-adevăr pusă în pericol? Toate celelalte manifestări ale fricii vin, pur şi simplu, din gândirea ta. Când o anumită teamă apare frecvent, probabil că ne-a fost imprimată de părinți, din fragedă copilărie, sau chiar înainte de naştere. Copilul primeşte şi acceptă noţiunile de teamă ca urmare a grijii exagerate pe care o au părinții față de el (teamă să nu cadă copilul, să nu răcească, să nu fie bolnav etc). Ei cred că teama este ceva normal… dar, la om, ea nu este normală, este mai curând obişnuită. Omul, prin gândirea sa, dă naştere unei imagini în lumea invizibilă (iluzorie). Cu cât îi dai mai multă energie, cu atât crește puterea ei. Eventual, se materializează şi devine realitate în lumea vizibilă. Cu cât ţi-e mai frică, cu atât cresc şansele ca această frică să se materializeze. Dacă devii conştient, asta te ajută să o stăpâneşti, dar sarcina ta e mult mai dificilă dacă eşti dominat de o teamă inconştientă. Învățând să devii mai conştient, fãcând exerciţii de dragoste, de luare de cunoaştere a propriei persoane, o parte din fricile tale inconştiente vor urca la suprafață. Învățând să le cunoşti, vei putea să le stăpâneşti mai bine.
De exemplu: când erai mic copil, părinții te-au lăsat, timp de o lună, într-un loc necunoscut. Reacţia ta a fost puternică, crezând că ţi-ai pierdut părinții şi temându-te că poate eşti respins de ei. Probabil ai decis că respingerea este insuportabilă şi de atunci, ţi-e mereu frică să nu fii respins. Ți-e atât de frică, încât o provoci în mod continuu. De îndată ce te apropii de persoane care-ţi sunt foarte dragi, în mod inconştient dai naştere la situaţii care au drept finalitate respingerea ta. Copilul căruia i-e teamă să nu fie respins, este respins la școală, la el acasă şi, mai târziu, de către partenerul de viață. Hotărârea luată în copilărie, atunci când avea permanent frica, îl va afecta, până când ajunge să o descopere pentru a învăța să o stăpânească. Sentimentul de frică este atât de subtil, încât el dă naştere la noi alte frici care se infiltrează în tine treptat, devenind fobii. Există o mare varietate de frici: frica de întuneric, de apă, de înălțime, de tunete, de poduri, de ascensoare, frica de a nu rămâne închis într-un loc strâmt, frica de a nu roşi, de a nu te îngrășa, frica de a nu rămâne fãră bani, frica de animale, de maşini, de microbi, de mulţime, de accidente, de foc, de avioane, de injecţii, şi câte şi mai câte! Existã şi frici mai subtile: frica de a nu fi la înălțimea unei situaţii, frica de a nu fi luat în râs, frica de a nu fi acceptat, de a fi respins, umilit, de a fi acuzat, frica de a nu răni sau jigni pe cineva. Observi? Omul e stăpânit de nenumărate feluri de frică.
Persoanele cele mai susceptibile de a trăi sentimente de frică sunt cele ai căror părinți erau nesiguri şi anxioşi şi nu puteau face față propriilor probleme. Acestea îi determină pe părinți să acorde o grijă exagerată propriilor frici, prin hiperprotectivitatea copilului. O frică devine fobie (adică o teamă cronică) în momentul în care se produc schimbări importante în viață. Acestea sunt momentele critice în care teama cuiva se poate accentua, devenind fobie. După cum ai putut să constaţi, agorafobia e una din cele mai curente frici întâlnite la om. Ce este de fapt agorafobia? Este un cuvânt destul de complicat care semnifică pur şi simplu „frica de a-ţi fi frică”.
Dar agorafobii nu trebuie să-şi piardă speranţa, pentru că „frica de frică” nu e invincibilă. Sunt destui oameni care s-au eliberat de ea. Cel mai greu pentru agorafobi este faptul că suportă două suferinţe, în acelaşi timp. Mai întâi, situaţia ca atare, care le provoacă frica, apoi credinţa că ceilalţi, care nu trăiesc această teamă, îi vor crede nebuni, proști sau pur şi simplu slabi. Această este motivul pentru care o persoană dominată de un puternic sentiment de frică va încerca mereu să îl ascundă. În mediul familial, situaţia devine şi mai complicată. Cel mai rău este când unul dintre soţi îşi asumă teama celuilalt şi încearcă mereu să-l protejeze. Agorafobia presupune şi teama de a se afla departe de un loc cunoscut, familial, sau de o persoană care îţi inspiră siguranță.Poate fi vorba despre soţ (soție), tată, mamă sau chiar de propriul copil. Locul cel mai sigur este în general domiciliul familial. Când agorafobul este lipsit de această siguranță, este cuprins de teamă. El se teme să fie singur în locurile publice, se teme să nu-şi piardă cunoştinţa, să nu cadă, să nu facă o criză cardiacă, se teme să nu aibă un aer ridicol în faţa oamenilor, se teme să se afle singur în mijocul mulţimii. Agorafobul se crede întotdeauna singur. În realitate, nu i se întâmplă niciodată nimic. Îl putem recunoaşte pe agorafob după unele reacţii fizice: ameţeli, o mare tensiune sau slăbiciune musculară, transpiraţie excesivă, dificultăţi de respiraţie, stări de greață, incontinență urinară, palpitaţii cardiace. Dacă simţi că se manifestă asemenea simptome în momentul în care eşti singur, ele pot fi un indiciu că eşti atacat de o asemenea frică. Cei care sunt suferinzi de mai mulţi ani, ajung să nu mai îndrăznească să iasă singuri din casă, chiar şi numai pentru a merge la magazinul din colţ. Tipic pentru agorafob este faptul că se teme să nu-şi piardă controlul, dar, în realitate, el nu şi-l pierde aproape niciodată. Este foarte important să accepţi ideea că e vorba numai despre o fobie născută din fricile tale, împinse la extrem, hrănite de o imaginaţie debordantă şi nepotrivit utilizatã. Ți-ai alimentat teama cu prea multă energie. Este suficient să tai sursa de energie, pentru ca totul să dispară şi să-ţi foloseşti imaginaţia pentru alte lucruri. Nu trebuie să ne fie teamă să ne-o exprimăm. Exprimarea fricii ne ajută să o acceptăm şi să o stăpânim mai uşor. Oamenii care trăiesc mereu dominaţi de fricã sunt tulburaţi, zi şi noapte, de o mică voce interioară care îi hărtuiește fără încetare. Încercarea de a uita de ea cu ajutorul băuturii sau drogurilor nu ajută la nimic. Odată efectul trecut, vocea îşi reia imediat activitatea. De îndată de simţi că ţi-e frică de ceva, observă ce ai de pierdut sau de câștigat dacă te laşi condus de ea. De câte ori în viață nu ţi-ai moderat faptele şi vorbele fiindcă ţi-a fost mult prea frică? Acceptându-ţi şi mărturisindu-ţi frica sau încercând să o stăpâneşti, vei avea de câștigat lucruri extraordinare. Un alt aspect negativ al fricii este acela că ne face să luăm hotărâri greşite. Dacă laşi frica sã te domine, în mod inexplicabil vei lua o decizie greşită, dominat fiind de această frică. Frica poate deveni o călăuză numai dacă rămâi conştient şi încerci să înțelegi motivul prezenţei sale. Cu cât acumulezi în tine mai multe emoţii, cu atât eşti mai deschis față de alte emoţii care circulă în cosmos. Frica face şi ea parte dintre ele. Vibraţiile provocate de frică sunt mereu în jurul tău, în invizibil. TU le captezi şi le laşi să între în tine, atâta vreme cât n-ai învățat să-ţi stăpâneşti frica. Această e una din caracteristicile principale ale agorafobului. Este prea deschis influențelor exterioare.
Gândește-te la una din temerile tale şi imaginează-ţi cum ai putea să-i faci față. Alege una din ele, indiferent care, şi vezi ce poţi face că să o stăpâneşti. Iată o afirmaţie care te ajută foarte mult, repetând-o cât poţi de des pentru a scăpa de vocea interioară care te tulbură şi pentru a nu-ţi mai alimenta teama cu energie. De fiecare dată când simţi o nelinişte, o îndoială, de fiecare dată când te simţi tulburat în vreun fel, gândește-te: SUNT SINGURUL STĂPÂN AL VIEȚII MELE şi ORICE GÂND CARE NU-MI APARȚINE, CARE MĂ TULBURĂ, ESTE DAT LA O PARTE şi ALUNGAT DE ÎNDATĂ!
Cu cât pui mai multă energie în această afirmaţie, cu atât va avea un efect mai rapid. În afirmaţie era menţionat cuvântul „gând”. Acest gând este chiar vocea aceea care îţi intră în minte că să te tulbure. Încetând să o mai asculţi, se va descuraja, va pleca în altă parte, sau, pur şi simplu, va dispărea, nemaifiind alimentată cu energia ta. Pe cei care simt o frică cronică, îi sfãtuiesc să rosteascã această afirmaţie de foarte multe de ori pe zi, de câte ori e nevoie. Cu timpul, lupta va deveni tot mai ușoară.
(Mi-am completat expunerea cu idei din cartea „Ascultă-ți corpul cel mai bun prieten!”- Lise Bourbeau)