IQ vs EQ

Ieri, în cadrul unei şedinţe de psihoterapie, vorbeam despre IQ şi EQ, despre diferenţa dar şi interconectivitatea dintre ele. În stabilirea IQ-ului vorbim despre cele 7 tipuri de inteligențe ale lui Howard Gardner ("Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences"/“Cadrele Mentale : Teoria Inteligenţelor Multiple”), publicată în anii 1980. H.Gardner sugerează că ar exista câteva tipuri distincte de inteligențe la oameni:

• INTELIGENȚA LINGVISTICĂ:

Aceasta implică sensibilitatea la limbajul scris şi vorbit, abilitatea de a învaţă limbi străine, şi capacitatea de a folosi limbajul pentru a atinge anumite scopuri. Avocaţii, oratorii, scriitorii şi poeţii sunt persoane cu inteligenţă lingvistică mare.

• INTELIGENȚA LOGICO-MATEMATICĂ:

Aceasta implică abilitatea de a analiză problemele în mod logic, îndeplini operații matematice şi investiga subiecte ştiințifice. Matematicienii, logicienii şi oamenii de ştiință dau dovadă de inteligență logico-matematică.

• INTELIGENŢA MUZICALĂ:

Acest tip de inteligenţă se referă la abilităţile în compunerea, redarea şi aprecierea modelelor muzicale. Gardner afirmă în cartea sa că ”dintre toate darurile cu care un individ este înzestrat, nici unul nu se manifestă mai devreme decât talentul muzical„ .

• INTELIGENŢA MOTRICĂ ŞI KINESTEZICĂ:

Aceasta se referă la potenţialul unei persoane de a-şi utiliza întregul corp sau părţi ale corpului pentru a rezolva probleme sau confecţiona produse. În timp ce este evident că dansatorii, actorii şi sportivii au o mare inteligenţă de acest tip, Gardner sugerează că aceasta este importantă şi pentru meşteşugari, chirurigi, cercetători de top, mecanici şi alte profesii din domeniul tehnic.

• INTELIGENŢA SPAŢIALĂ:

Aceasta arată potenţialul de a recunoaşte şi manipula caracteristici spaţiale largi (de ex. navigatorii şi piloţii), ca şi caracteristici spaţiale extrem de fine (de ex. sculptorii, chirurgii, artiştii grafici, arhitecţii).

• INTELIGENŢA INTERPERSONALĂ:

Aceasta denotă capacitatea unei persoane de a înţelege intenţiile, motivaţiile şi dorinţele altor persoane, şi de a lucra în mod eficient cu alţi oameni (oamenii din vânzări, profesorii şi liderii politici au nevoie de inteligenţă interpersonală).

• INTELIGENŢA INTRAPERSONALĂ:

Aceasta se referă la capacitatea de autoînțelegere şi autocunoaştere a dorinţelor, temerilor şi capacităţilor personale, şi folosirea acestor informaţii pentru reglarea propriei vieţi. Câţiva ani mai târziu, după apariţia primei versiuni a ”Inteligenţelor Multiple”, Gardner a analizat posibilitatea evidențierii altor trei forme de inteligenţă, incluzând :

• INTELIGENŢA NATURALISTĂ:

Se aplică acelor persoane cu o mare cunoaştere a lumii vii (de ex. abilitatea de a identifica multe specii de flora şi fauna). Ele notează că deşi mulţi copii arată un interes timpuriu pentru animale şi dinozauri, doar câţiva arată un interes pronunţat şi continuu pentru mediul natural.

• INTELIGENŢA SPIRITUALĂ:

Descrie acele persoane care sunt foarte interesate de experienţele şi entităţile cosmice care nu sunt încă percepute cu simţurile clasice dar care sunt, totuşi, extrem de importante pentru fiinţele umane.

• INTELIGENŢA EXISTENŢIALĂ:

Aceasta, se pare, este abilitatea de localizare a unei persoane în ”cele mai îndepărtate colţuri ale cosmosului – infinitul şi infinitezimalul”. Printre exemplele oferite de Gardner se numără capacitatea de a înţelege semnificaţia vieţii, rostul morţii, soarta ultima a lumilor fizice şi psihologice şi experienţa iubirii cosmice, necondiţionate.

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ reprezintă aptitudinea de a identifica, evalua şi controla propriile emoţii dar şi pe cele ale persoanelor din jur. Acest tip de inteligenţă rezidă din capacitatea de a te cunoaşte şi înţelege pe tine şi de a-i cunoaşte şi înţelege pe ceilalţi. Inteligenţă emoţională este legată de concepte precum IUBIRE, EMPATIE, SPIRITUALITATE şi nu are legătură cu coeficientul de inteligenţă pe care îl ştim cu toţii - IQ. Inteligenţă emoţională se bazează pe anumite aptitudini potenţiale înnăscute: sensibilitate emoţională, memorie emoţională, capacitatea de procesare emoţională şi capacitatea de învăţare emoţională. Aceste caracteristici înnăscute pot fi dezvoltate şi cultivate de-a lungul vieţii sau, din conta, pot fi degradate, acest lucru depinzând foarte mult de modul în care suntem crescuţi şi educaţi în copilărie şi adolescenţă. Există o diferență între inteligenţa emoţională ca potenţial înnăscut şi inteligenţa emoţională că potenţial dezvoltat de-a lungul vieţii. În literatură de specialitate le întâlnim denumite ca EI (Emoţional Intelligence)-ca potențial înnăscut, iar cea dobândită și dezvoltată de-a lungul vieții- EQ (Emoţional Quotient).

Prefer să nu descriu Inteligența Emoțională, luând în considerare apariția în 1990 a cărții lui Daniel Goleman - „Emotional Intelligence” și posibilitatea de a fi lecturată.

Amintesc faptul că mare parte a suferințelor umane apar ca urmare a emoțiilor distructive, așa cum ura hrănește violența, iar nevoia acută alimentează dependența. Una dintre cele mai importante responsabilități ale noastre, ca ființe pline de grijă față de semenii noștri, este aceea de a cauta să reducem bolile sau chiar pierderile omenești provocate de astfel de emoții, scapate de sub control.

În societatea modernă, ştiinţa a devenit o forţă de prim rang în dezvoltarea umană şi planetară. Astfel, inovaţiile ştiinţifice şi tehnologice sunt responsabile pentru mari progrese materiale. Cu toate acestea, ştiinţa nu deţine răspunsul la toate întrebările, la fel cum nici religia nu deţine toate răspunsurile. Cu cât urmărim mai mult dezvoltarea materială, ignorînd satisfacţia care provine din dezvoltarea interioară, cu atât valorile morale vor dispărea mai repede din comunităţile noastre. Şi, în asemenea împrejurări, cu toţii vom cunoaşte nefericirea, pentru că, atunci când în inimile oamenilor nu mai este loc pentru dreptate şi cinste, cei slabi sunt primii care suferă. Şi resentimentul care se naşte dintr-o astfel de inechitate va sfârşi prin a-i afecta pe toţi în mod negativ. Unul dintre obiectivele principale ale dezvoltării Inteligenței Emoționale urmărește diminuarea influenței emoțiilor distructive asupra vieților noastre. Avem nevoie de „educația inimii”. Problema cea mai mare este capacitatea nedezvoltată a adulților de A ASCULTA, de a se concentra pe ceea ce emoția le „șoptește”. Apariția oricărei emoții, în viața cotidiană, cere „ascultare”. Ea ne spune ceva despre noi, despre cum reacționăm la anumiți stimuli. Cu toții cunoaștem emoțiile distructive, de aceea este bine să știm că nu ne deranjează ceea ce spune / face celălalt, ci ceea CE STÂRNEȘTE ÎN NOI ceea ce spune / face celălalt. Odata ce reușim să vedem, printr-o analiză atentă, relația dintre problemele noastre interioare și cele exterioare de care vorbim, acest lucru îl ne va îndemna să ne ridicăm și alte întrebări, dorind cunoașterea noastră și, astfel, să ne dezvoltăm Inteligența Emoțională. Acesta este exact genul de examinare și educație care ar fi necesar să fie introdus în sistemul școlar. Copiii se lovesc de toate aceste probleme, dar sunt ei educați să pună în legatură emoțiile proprii cu problemele cu care se confruntă societatea? Unde este educația care să-i ajute să-și gestioneze propriile emoții distructive și să cultive emoțiile constructive? Se pune baza, din ce în ce mai mult, pe exercițiile fizice, orele de mișcare multă ce dezvoltă armonios organismul. Indiscutabil, sănătoasă importanță dată mișcării. În tot acest timp, v-ați pus întrebarea dacă acel țesut adipos depus nu există numai ca urmare a unei vieți sedentare ci și o „protecție” a organismului în fața „atacurilor” gândurilor distructive și a emoțiilor negative alimentate timp îndelungat? Oare nu este vinovată depresia (în cele mai multe cazuri) pentru lipsa chefului de viață, pentru lipsa unei motivații pentru o viață activă, în mișcare? Prin urmare, emoțiile au o importanță covârșitoare asupra vieții noastre, asupra alegerilor zilnice pe care le facem, asupra stării de sănătate a organismului.

            La o discuție între prieteni, avută aseară, menționam necesitatea ca oamenii care lucrează într-o inteprindere să aibă dezvoltată inteligența emoțională. Ce beneficii ar obține economia dacă oamenii muncii ar fi mai inteligenți în plan emotional? Unul dintre lucrurile pe care le învățăm, lucrând cu copiii, și care este valabil și în cazul meu, este că avem nevoie de practică repetată, zilică, pentru că oamenii nu pot învăța doar din exerciții de scurtă durată. Este nevoie să exersăm zilnic, acasă sau în societate, pentru că schimbarea se produce foarte greu. Revenind la întrebarea de mai sus, dacă oamenii muncii ar avea dezvoltată inteligența emoțională, aceștia nu ar mai fi perturbați, în timpul orelor de muncă, de emoțiile distructive. Sigur că oamenii au fost învățați (de mici) să asculte de lideri. Liderii pot fi reali (aleși de colegi) sau lideri formali (numiți de către cei din afara colectivului). Indiferent de modul cum au fost aleși, există studii care arată că stilul emoţional al unui lider afectează climatul emoţional al celor care lucrează pentru el. Dacă acest climat este pozitiv, profitul creşte, pentru că oamenii depun toate eforturile. Dacă oamenilor nu le place şeful, dacă nu se simt bine la locul de muncă, aceasta afectează compania, pentru că angajaţii nu vor depune toate eforturile, ci doar un minim necesar. Liderii care au un stil emoţional pozitiv îi inspiră pe angajaţi. Ei creează valori comune în ceea ce au de făcut, pe care angajaţii le găsesc rezonabile sau importante, şi apoi le reamintesc oamenilor acea misiune. Aceşti lideri creează un climat pozitiv şi obţin rezultate foarte bune. În mod asemănător, liderii care petrec mult timp stabilind relaţii armonioase cu angajaţii, ajungând să-i cunoască, au un efect pozitiv. Acelaşi lucru este valabil şi despre liderii care trag angajaţii deoparte şi-i întreabă: ”Ce-ţi doreşti tu pentru tine, pentru viaţă şi cariera ta? Cum te pot ajuta să realizezi ceea ce doreşti?” Liderii care pun un accent mare pe colaborare, care iau decizii după ce ascultă ce au de zis toţi ceilalţi au un impact pozitiv. Însă liderul care acţionează coercitiv, care spune: ”Fă asta pentru că aşa spun eu!”, are un efect negativ asupra stării de spirit. Liderul arogant poate fi eficient în situaţii-limită, atunci cînd există o criză reală şi este important să respecţi ordinele. Dar dacă acesta este singurul mod în care ştie să conducă, va avea un efect negativ. Subiectul este foarte amplu. De aceea, mă opresc aici cu dorința de a fi ajuns mesajul clar la cititor, mesaj care să dezvolte dorința de autocunoaștere și necesitatea de a cultiva Inteligența Emoțională atât de necesară pentru o viață echilibrată și sănătoasă.

            Să nu uităm TRINITATEA : MINTE – SUFLET – CORP! Când o parte din cele trei este în dezechilibru, celelalte două suferă și se dezechilibrează. Așadar, există o interconectivitatea între ceea ce simțim, cum gândim și felul cum corpul (re)acționează.