La ce psiholog să merg?

            Multe persoane, care se decid să meargă la psiholog pentru a-şi găsi modalităţi de rezolvare a problemelor cu care se confruntă, nu reuşesc să facă diferenţa între un tip de terapie sau altul, între o specializare sau alta. De aceea m-am decis să prezint aici câteva tipuri de terapii psihologice întâlnite, într-o manieră cât de cât accesibilă cititorului neobişnuit cu terminologiile folosite.

Citeam undeva că în lume există în jur de 500 de abordări terapeutice pe piaţa sănătăţii mintale. Din fericire, toate acestea pot fi grupate în 3 categorii elementare şi mari: PSIHANALIZA, TERAPII CENTRATE PE PERSOANĂ şi TERAPII COMPORTAMENTALE.

            PSIHANALIZA îşi are originea în activitatea medicului austriac Sigmund Freud. Problemele emoţionale sunt tratate prin asocieri libere, ascultare fără a judeca şi interpretarea viselor. Intră în acţiune rezistenţa pacientului la schimbare şi proiectarea gândurilor, a sentimentelor, asupra psihologului (transfer), scopul fiind acela de a produce experienţe emoţionale corective care, mai apoi, duc la dezvoltare personală şi emoţională. Derivate din psihanaliză sunt diferitele abordări terapeutice numite „psihodinamice”, care pun accent pe experienţele din viaţa timpurie, pe inconştient şi consideră insighturile ca fiind mecanismul de schimbare în terapie.

            TERAPIA CENTRATĂ PE PERSOANĂ sau UMANISTĂ a fost dezvoltată în secolul XX de către psihologul american Carl Rogers care consideră că oamenii evoluează natural spre actualizarea de sine sau împlinirea potenţialului. Abordarea aceasta are la bază noţiunea că persoana poate creşte şi se poate dezvolta în cadrul unei relaţii cu un terapeut căruia îi pasă sincer şi este empatic, care nu „aplaudă” şi nici nu cenzurează, ci acţionează ca o „cutie de rezonanţă” pentru client. În cadrul acestui tip de terapie, relaţia client-terapeut încurajează actualizarea de sine şi soluţionarea problemelor emoţionale.

          TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ îi învaţă pe oameni proceduri specifice, subliniind lucrurile pe care pot să le facă în legătură cu problemele curente, în loc să insiste asupra experienţelor trecute. Accentul, în terapia cognitiv-comportamentală este pus pe dezvăţarea de obiceiurile vechi şi învăţarea sau reînvăţarea unor reacţii cu un mai mare potenţial adaptativ. Acest tip de terapie tinde să fie o terapie pe termen scurt, centrat pe soluţie şi orientată spre scop.

            O abordare flexibilă, centrată pe nevoile clientului este numită eclectică sau INTEGRATIVĂ (integratoare sau multimodală) în care terapeuţii îşi fundamentează metodele pe evaluarea atentă a nevoilor clientului, metodă care adaptează scenariul terapeutic după nevoile clientului, pe tehnici şi metode care au demontrat că funcţionează pentru fiecare persoană în parte, aplicate în cadrul unei relaţii terapeutice plină de acceptare. Din păcate, există psihologi care aderă rigid la un singur punct de vedere îngust şi îşi nu adaptează metodele la nevoile individuale ale fiecărui individ care trece pragul cabinetului de psihologie.

            Cu siguranţă ştiţi, dragi cititori, că multe probleme „comune” sunt atribuite oamenilor „normali”: persoane care suferă de stresul la serviciu, au o stimă de sine redusă, consideră că au căsnicii ratate, abuzează de alcool sau droguri sau sunt deprimaţi. Deşi vedem toate acestea în jurul nostru, multe dintre aceste persoane consideră că nu au de ce să ceară ajutorul unui psiholog, beneficiind de un program de psihoterapie. De ce? Unul dintre motive ar fi acela că, din păcate, prea multe persoane continuă să asocieze problemele psihologice cu rolul unui pacient dintr-un spital de psihiatrie jucat de Jack Nicholson în „Zbor deasupra unui cuib de cuci” sau cu alte roluri în care personajele sunt internate, iar medicilor psihiatri americani li se spun şi psihologi (în state, aproape toţi medicii psihiatri urmează specializări în domeniul psihologiei, aşa cum şi la noi începe să se implementeze acest model). Probabil de aici vine şi confuzia. Puţine persoane aleg să spună unui „străin” cele mai ascunse „secrete” şi cele mai dureroase amintiri, pentru că bârfa în societatea noastră este extrem de des întâlnită, iar omului îi este teamă că, dacă cineva ar afla „slăbiciunile” lui, ar fi etichetat şi lipsit de respect sau admiraţie. Luaţi în considerare CONFIDENŢIALITATEA la care psihologul practician este obligat să se supună, conform codului deontologic al psihologilor.

            Alegerea unu psiholog poate fi o sarcină dificilă pentru un consumator modern, interesat de sănătatea mintală. Există, în România, specializări înregistrare şi acreditate de Colegiul Psihologilor din România, după cum urmează:

1. Psiholog în specialitatea psihologie clinică (codul 244501);

2. Psiholog în specialitatea consiliere psihologică (codul 244502);

3. Psiholog în specialitatea psihoterapie (codul 244503)

4. Psiholog în specialitatea psihologia muncii și organizațională (codul 244504)

5. Psiholog în specialitatea psihologia transporturilor (codul 244505)

6. Psiholog în specialitatea psihologia aplicată în servicii (codul 244506)

7. Psiholog în specialitatea psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională (codul 244507)

8. Psiholog în specialitatea psihopedagogie specială (codul 244508)

9. Psiholog în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securității naționale (codul 244509)

10. Psiholog în specialitatea psihologie judiciară-evaluarea comportamentului simulat (codul 244510)

            În funcţie de nevoile voastre, vă alegeţi specialitatea unde se pot încadra. Oferta de psihologi este foarte mare (o găsiţi pe site-ul COPSI), în localitatea unde aveţi domiciliul sau în cea mai apropiată. Până aici, am vorbit de partea „tehnică” a căutării. Dat fiind că nu toate terapiile şi toţi terapeuţii se aseamănă, oamenii se pot trezi în grija unor persoane lipsite de abilităţi şi pregătite inadecvat, iar asta este extrem de periculos, agravând problemele deja existente ale clientului.

Ce poate face consumatorul?

*Recomand insistent verificarea numelor psihologilor existenţi în oraşul tău, pe site-ul COPSI!

*La prima întâlnire, adresează întrebări care să te ajute să înţelegi foarte bine ce face şi ce presupune acel tip de terapie psihologică!

*Obţine informaţii despre taxă, durata terapiei, frecvenţa şedinţelor!

*Când te întâlneşti cu psihologul pe care l-ai ales, stabileşte dacă acesta:

-este cald, te ascultă cu răbdare, este receptiv şi nu etichetează pe cineva (nu judecă);

-oferă feedback şi răspunde direct la întrebări;

-este flexibil cu programările, ţinând cont şi de programul tău.

Cea mai importantă parte o constituie momentul în care pleci cu un sentiment plăcut şi încurajator, dătător de speranţă, după ce te întâlneşti cu psihologul. Dacă moralul scade în loc să îţi crească, îţi recomand să cauţi în altă parte! Modul în care tu, ca şi client, şi psihologul relaţionaţi unul cu celălalt este CRUCIAL. Dacă nu există o bună comunicare, dacă nu te simţi liber, în siguranţă, relaxat în prezenţa terapeutului, dacă nu ai încredere deplină în abilităţile sale sau dacă simţi că există o atmosferă neprielnică mediului terapeutic, caută în altă parte!  E VORBA DE FERICIREA ŞI STAREA TA DE BINE.