Cuvinte care schimbă vieți

-Cred că soțul meu nu mă iubește...sau nici nu m-a iubit vreodată...

Privesc ochii înlăcrimați de durere a femeii din fața mea.

-Ce vă determină să credeți asta?

-De aproape doi ani nu mai avem relații intime. Suntem căsătoriți de trei ani. El nu a fost așa...era atent și curtenitor. De când am rămas însărcinată, nu m-a mai atins, nu și-a mai manifestat dorința de a face dragoste cu mine.

Devenind foarte atentă, încerc să deslușesc cele spuse de femeie. Instinctual, încerc să-i găsesc un cusur fizic, care ar putea fi cauza lipsei de atracție a soțului. Nu găsesc nimic respingător. Este o ființa minionă, finuță și delicată, feminină și ...

-La început, aud vocea răgușită de emoții a femeii, nu știam ce se întâmplă...am așteptat să treacă...nu știu ce am așteptat. După care, am încercat să inițiez eu o apropiere, dar m-am lovit de respingere. Jignită, nu am mai încercat. După ce am născut, și am născut acum zece luni, situația a continuat...și continuă și acum. Am sentimentul că e homosexual, sau ...nici nu mai știu ce să cred. Dormim în camere separate, nici măcar nu își dorește să dormim în același pat.

-Ce motive invocă soțul, atunci când vă doriți intimitate?

-Știți, el are un prieten foarte bun, în care are o încredere oarbă. O persoană religioasă. A primit o carte de la el și a citit-o. De câte ori vorbea cu acest prieten la telefon, acesta îl întreba dacă a citit toată cartea și a respectat ce scrie acolo. La un moment dat, nu am mai rezistat și l-am întrebat, pe soțul meu, de ce e atat de importantă acea carte și a devenit așa rece față de mine? El a început să îmi spună că este o carte scrisă de părintele Arsenie Boca și că acolo a citit de marele păcat (de moarte) care îl faci dacă ai relații intime cu soția, în afara scopului de a procrea. După ce nevasta rămâne însărcinată, nu mai ai voie să te atingi de ea, pentru că acel copil poate deveni un depravat sau chiar un zoofil...nici când alăptează femeia, nu ai voie să o atingi...și eu încă alăptez...

Recunosc deschis că am rămas siderată în fața descrierii clientei mele. Refuzam să cred că așa ceva se poate întâmpla, ba mai mult, respectul pe care l-am dobândit față de înțelepciunea descrierilor părintelui Arsenie Boca, din puținele citite și aflate de mine, mi-a întărit suspiciunea. Am avut tendința de a crede că este o înscenare a soțului, un motiv aberant folosit pentru a crea distanță de soție. Bineînțeles că am decis să mă documentez, pentru a putea stabili o concluzie la cele prezentate de clienta mea. Imediat după ce am terminat terapiile, am intrat pe net și am cautat cartea „Pravila Albă” a părintelui Arsenie Boca. Am citit-o cu mare atenție și am ajuns, într-adevăr la acele pasaje, pe care vi le voi prezenta în cele ce urmează:

„Pravila albă

Adică darea pe faţă a unor lucruri privitoare la căsătorie şi în afara ei, dimpreună cu urmările lor, în cea mai mare parte necazuri fără îndreptare - şi rânduiala de urmat, pentru cine vrea să creadă şi să nu ajungă la acestea.[Patimile ne distrug vlaga, mintea şi chiar neamul ]

Iar viaţa curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta:

1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privinţa trupească, este desfrânare şi păcat şi să nu se mai facă;

 Vremi oprite sunt acestea:

g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum şi vremea alăptării.

De ce este oprită toată vremea sarcinii? O dată, pentru că nu mai are rost [copilul nu mai trebuie chemat la viaţă căci el este este, deja în pântece! ], apoi, pentru că toate simţirile celor doi părinţi, mai ales ale mamei, prin care trece în vremea aceea, se întipăresc cu  deosebire în mugurele ce s-a plămădit. Deci, iată o mare cheie a lucrurilor: precum au fost purtările şi toate simţămintele mamei, în vremea celor nouă luni, aşa va fi şi moştenirea copilului ce se va naşte, pe toată viaţa sa. Dacă părinţii i-au tulburat tocmirea cu fărădelegea desfrânării, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare. Iar când se va naşte, până nu ajunge să priceapă, se va juca cu sora de-a mirele şi mireasa, şi încă de la 7 ani. Mai târziu, va cerca la dobitoace, sau se va deda la curvie cu mâna, pe urmă curvie în regulă, patimi care îi vor omorî milioane de celule nervoase. Şi de nu se va întâlni cu cineva care să-i cunoască boala, pe la vârsta căsătoriei va ajunge în doaga nebuniei.”

Dragi cititori, să nu uităm că toate aceste convingeri sunt ale unei persoane și fiecare persoană are DREPTUL DE A ALEGE drumul în viață. NU înseamnă că ceea ce i se potrivește unei persoane, se potrivește TUTUROR PERSOANELOR. De la credință la habotnicie nu este decât un pas. Dacă alegem viața mănăstirească, izolată, cu restricțiile (auto)impuse, este alegerea noastră. A aplica aceste convingeri religioase în viața de cuplu poate constitui o alegere comună, ambii parteneri fiind de acord cu aceasta.

Nu încerc să impun convingerile mele nimănui. Fiind un subiect extrem de sensibil, nu doresc să-mi aștern aici convingerile mele. Vreau doar să atrag atenția asupra unor alegeri pe care le luăm în viață, asupra unor INTERPRETĂRI PERSONALE ale mesajelor ce se află în cărțile citite, în informațiile pe care ni le însușim. Încercați să mergeți în „spatele” cuvintelor, găsiți mesajul care se „ascunde” acolo. Alegeți ceea ce VI SE POTRIVEȘTE și rezonează cu viața voastră. Sunt cuvinte care pot schimba vieți, destine. Atenție la CE CITIȚI, CUM INTERPRETAȚI ceea ce citiți și, mai ales, la CUM APLICAȚI ceea ce citiți!