Violența la adolescenți

            Spre deosebire de mulți adulți, la adolescenți funcționează din plin principiul plăcerii, când vine vorba despre violență. Adolescentul este extrem de impulsiv și nu se gândește, de obicei, la consecințele pe termen lung înainte de a comite un act de violență.

            Mai mult, se pare că adolescenții nu dețin mecanismele necesare pentru a-și controla furia. Din păcate, multor adolescenți le place sentimentul de „beție a puterii” pe care-l obțin aplicând violența.

            Dacă tu, ca părinte, te aștepți ca adolescentul să se trezească într-o bună zi și să renunțe de bună voie la violență, ai să aștepți mult și bine. Pentru a reuși să-și controleze accesele de violență, adolescentul are nevoie de îndrumarea și supravegherea unui psiholog. De ce nu poți reuși tu, ca părinte, să rezolvi această atitudine a copilului tău? Cu siguranță, violența copilului îți va „ciupi” corzile sensibile. În general, violența (verbală, fizică, emoțională) dă naștere la violență. Dacă adolescentul din fața ta zbiară sau înjură este foarte greu să te abții de a deveni la fel de nervos sau să nu-i răspunzi cu aceeași monedă. Doar suntem oameni și suntem vulnerabili. Dacă se ajunge la violență, tu și adolescentul vă veți face rău unul altuia.

            5-violenta-o-problema-de-actualitate-a-societatiiDe ce apare violența la adolescenți? O serie de teorii vin în întâmpinarea înțelegerii declanșării factorilor ce provoacă violența. Sunt în permanentă căutare a strategiilor specifice pe care să le aplic în cadrul terapiilor psihologice pentru a contracara acest comportament, de aceea este nevoie să cunoaștem cauzele ce favorizează apariția violenței. Din punctul meu de vedere (și nu numai), motivele des întâlnite din cauza cărora apare acest fenomen al violenței sunt următoarele:

            *O societate saturată de violență

            Potrivit statisticilor, copiii noștri văd sute de acte de violență la televizor, înainte de a împlini vârsta de 18 ani, în: desene animate, știri, filme, povești, jocuri video. Din cauza acestora, ei devin atât de insensibili în fața violenței încât violența devine de-a dreptul romantică. În unele cazuri, nu au altceva în minte decât violența și pierd orice simț al realității. Persoana asupra căreia își manifestă violența nu mai e un om cu sentimente și emoții ci un simplu obiect, ca în jocurile video, sau un personaj din filme.

            *Sufletul este lezat

            Adolescenții cu probleme, care nu au un refugiu spiritual sau emoțional (fiind într-o relație de cuplu cu influențe pozitive), sunt mult mai vulnerabili în fața violenței care îi înconjoară. Asemenea tineri ajung să caute „imagini ale răului” și devin dependenți de ele, încercând să umple golul pe care-l simt înăuntrul lor. Cu timpul, sufletul lor este lezat din ce în ce mai mult, fiind saturat de violențele pe care aceștia le văd în mediul în care conviețuiesc. Violența devine atunci o formă de exprimare deschisă unor fapte pe care adolescenții le-au comis deja în imaginație de nenumărate ori.

            *Excluderea este primejdioasă

            Acei adolescenți respinși sau batjocoriți de alți adolescenți riscă să alunece către partea „întunecată”, plonjând în lumea violenței. Dacă fiul sau fiica ta aparține unei asemenea găști și majoritatea îl/o consideră ciudat(ă), supraveghează-ți copilul cu atenție. Mânia produsă de neacceptare este la distanță de un singur pas până la violență.

            *Un „cod al onoarei” violent

            Adolescenții violenți au adeseori o viziune distorsionată asupra moralității, cu un „cod al onoarei” potrivit căruia, atunci când cineva te lovește sau devine violent, tu trebuie să te răzbuni cu o forță cel puțin dublă, pentru a domina situația și pentru a-și „știi de frică”. Altmineri, ești socotit slab și „moale”, devenind victimă. Dacă în cadrul acestui cod mai întâlnim și lipsa empatiei și incapacitatea de a avea încredere în oameni, violența devine o virtute.

            *Pierderea legăturilor afective

            E lesne de înțeles că există cazuri (și nu puține), în care violența în rândul adolescenților se poate datora absenței unor părinți afectuoși și generoși. Copiii orfani, cei ai căror părinți au divorțat și nu țin legătura sau ai căror părinți sunt plecați din țară, sunt „aruncați” ca niște mingi de la o persoană la alta, dezvoltând deseori violența. Lipsa atașamentului conduce la pierderea încerederii și la un nivel scăzut al respectului față de sine. Asemenea copii reușesc cu mare greutate să stabilească legături afective sau să aibă remușcări pentru durerea provocată celor din jur. Lipsiți de legături afective, adolescenții încep să se simtă goi pe dinăuntru. De aceea, ei dezvoltă un sistem de „autoprotecție”, răspunzând violent la cea mai mică provocare.

            Cele amintit mai sus sunt doar câteva dintre motivele cauzale în declanșarea fenomentului de violență. Dacă vreuna dintre motivele descrise mai sus se potrivește cu descrierea comportamentului adolescentului tău, înseamnă că există posibilitatea să devină violent, să dezvolte un comportament inadaptat societății. De obieci întălnim mai mulți factori pentru a crea apariția unui adolescent violent. Evident că probabilitatea ca un adolescent să comită un act de violență este mult mai mare dacă acesta:22693violenta-in-familie-1

            *provine dintr-o familie cu un trecut de violență criminală;

            *face parte dintr-un grup respins (marginalizat) și batjocorit de ceilalți;

            *este membru alunei bande ce comit acte de violență;

            *consumă alcool sau droguri;

            *suferă de vreo boală neurologică (afectându-i gândirea și sentimentele).

            În continuare voi prezenta pentru părinți soluții prin care violența poate fi contracarată. Îmi permit să fac o analogie între conducerea unei mașini și „mânuirea” unui conflict dintre un părinte și un adolescent. Să luăm în considerare o mașină și treptele ei de viteză. Unele mașini, cum sunt cele de cursă, ajung de la treapta 1 de viteză la treapta 6 de viteză numai în câteva secunde. Un adolescent impulsiv seamană cu o mașină de curse, ajungând de la nivelul 1 de manifestare la nivelul 5, în câteva secunde. Este ideal dacă reușești, ca părinte, să-l oprești la nivelul 1 sau 2. Să le luăm pe rând fiecare:

           

Nivelul 1 –văitatul și plânsul

            Descriere: Adolescentul începe adeseori să (se) plângă atunci când i se cere să facăun lucru (treburi casnice sau teme pentru școală). Ideea lui este să te irite, ca să-i dai pace. Dacă ești obosit sau tracasat de problemele tale, poate are noroc să-i cedezi numai să nu-l auzi văietându-se.

            Soluții: Îți amintești vremea când erai și tu adolescent și făceai mofturi la deciziile părinților? Cea mai potrivită soluție este să-i ignori vaietele. Nu lăsa să-ți „ciupească” din corzile sensibile! Dacă ai puterea să intri în jocul lui (văietându-te și tu), detensionează atmosfera și fă-l pe adolescent să râdă! Evident că adolescentul nu dorește decât să încerce „marea cu degetul”. Dacă rămâi ferm pe poziție, dar calm, de cele mai multe ori adolescentul repectă autoritatea impusă din atitudine.

           

Nivelul 2 –refuzul încăpățânat

Descriere: Adolescentul refuză cu încăpățânare să respecte indicațiile sau să asculte vocea autorității, spunând că este ocupat, că are altceva (mai important pentru el) de făcut, reproșându-ți că „mereu faci așa”, că „mereu găsești momentele nepotrivite” și „mereu este important numai ce vrei tu”. Ideea adolescentului este de a devia de la subiect și de a te infuria, aducându-te într-o stare de defensivă (dând naștere sentimentului de vină) și determinându-te să dai înapoi.

Soluții: Aplică strategia: „Vorbește scurt ți la obiect! Nu lungi povestea cu argumente!”. Repetă scurt regula și consecința nerespectării ei, dându-i posibilitatea adolescentului să aleagă și învățându-l să-și asume alegerea pe care o face! Adolescentul va încerca să schimbe subiectul și să-ți ciupească anumite corzi sensibile (manipulare), aplând uneori șantajul. Păstrează-ți calmul! Păstrează-ți joasă tonalitatea vocii! Amintește-ți mereu că el, adolescentul, aplică orice metodă pentru a te face să renunți. În acel moment reamintește-i consecința nerespectării cerințelor tale și părăsește locul (camera) unde are loc conflictul!

 

Nivelul 3 –vorbitul urât și atacurile la persoană

            Descriere: Adolescentul îți simte frica și lipsa de consecvență și încredere în propria autoritate. Chiar dacă te menții, aparent, în continuare ferm pe poziție, au cam început să-ți tremure genunchii. Adolescentul simte slăbiciunea ta și începe să înjure sau să te insulte. Deseori, el/ea nu încearcă decât să te indimideze. Totuși, la acest nivel, poate deveni periculos pentru că adolescentul este deja agitat, nervos, furios, alimentându-și singur furia. Necesitatea ca tu, ca părinte, să iei frâiele în mâini și să-i stopezi manifestarea, devine disperată.

            Soluții: „Pleacă și așteaptă!” este o soluție preferată. Cu cât rămâi mai mult și-i permiți adolescentului să te insulte, cu atât mai multe șase există să-i răspunzi la fel, însultându-l. E de preferat să eviți violențele verbale, așteptând să te liniștești și tu, folosind expresia „Nu doresc să vorbesc cu tine sub tensiune și nici nu accept insultele tale! Când te vei liniștii, sunt dispus să purtăm un dialog pe această temă!”. Nu aplica niciodată o consecință (pedeapsă) când tu, părintele, ești furios, frustrat și cearta e în toi!!! O altă expresie pe care poți să o folosești este: „Las-o mai moale, pentru că nu rezolvăm nimic strigând unul la altul! Aștept să te calmezi și vorbim după” , adoptând un ton calm dar ferm.

 

            copil-nervosNivelul 4 –amentințările cu violența

            Descriere: Dacă ai aplicat soluțiile de mai sus, cu siguranță nu vei ajunge la acest nivel. Dacă, totuși, ai ajuns aici atunci ai nevoie să acționezi rapid, înainte ca securitatea ta, a adolescentului și a celor din jur să fie pusă în pericol, transformând un coflict în violența propriu-zisă. Chiar dacă adolescentul amenință că se va omorî sau că-i va omorî pe ceilalți, va distruge totul în jur, va face, va drege, amintește-ți faptul că el urmărește să te sperie cât mai rău pentru a-și atinge scopul. De regulă, el niciodată nu-și duce la bun sfârșit amenințările. El urmărește să te domine, să te sperie.

            Soluții: La acest nivel, ai tendința să devii violent, să-i faci morală, să-ți pierzi controlul, folosind violența fizică. Dacă nu te controlezi va fi ca și cum ai turna benzină pe un foc deschis. Nicio explicație, nicio discuție nu mai folosește la ceva și nu ar face decât să-i alimenteze și mai mult furia adolescentului. Dacă ai experiența unui asemenea moment cu adolescentul tău, ar fi bine ca să faceți împreună un „contract” de nonviolență, de comun acord. Semnătura lui îl poate responsabiliza, cunoscând consecnțele ce va fi obligat să le suporte dacă va apela din nou la asemenea atitudine violentă.

 

            Nivelul 5 –acte de violență

            Descriere: La acest nivel vorbim despre un adolescent scăpat de sub control. Se ajunge la violență fizică, distrugând obiecte din jur, unii chiar atacând persoane sau unii membri din familie. Nu puțini dintre adolescenți își fac rău lor înșiși, într-un acces de furie și frustrare.

            Soluții: Ajungând la acest nivel, vorbele sunt de prisos. Acționează rapid și hotărât pentru a asigura integritatea fizică a ta, a lui și a celor din jur! Cheamă poliția sau un medic psihiatru! În caz contrar, mesajul tău, ca părinte, pe care-l va percepe adolescentul, va fi: „Poți să mă distrugi cât dorești, eu nu-ți voi cere socoteală!”.

            Eu cred că cei mai mulți dintre copiii noștri adolescenți se abțin de la agresivitate, dacă părinții și adulții din jurul lor țin sub control starea de spirit (știută ca fiind fluctuantă la adolescenți) și direcția în care se îndreaptă un conflict. Folosind soluțiile descrise mai sus, adolescentul va primi mesaje de tipul: „Eu sunt cel/cea care decide momentan pentru tine și nu am de gând să dau înapoi! Nu mi-e teamă de furia ta!”. Atunci când adopți o poziție fermă și consecventă, adolescentul capătă un sentiment de siguranță, pentru că știe că ești suficient de puternic(ă) pentru a-l proteja.

Lupii trăiesc în haite, acționează agresiv și atacă necontrolat până își face apariția „lupul alpha”, liderul incontestabil al haitei, și preia conducerea. Ceilalți îl ascultă pentru că-i respectă puterea și fermitatea care dă haitei sentimentul de siguranță.

 

(idei inspirate de cartea „Adolescenți scăpați de sub control” -Scott P. Sells)