CUPLUL între iluzie și realitate

Cuplu, dragoste, relație, femeie, bărbat: toate sunt aspecte discutate și analizate în mii de forme și interpretări, în toate publicațiile. Și totuși, multe cupluri ajung la bocaje pe care nu le pot înțelege sau se confruntă cu ruptura relației, în care mereu celălalt este vinovat, neacceptând motivele reale.

Oamenii au ales să-și trăiască viața după tipare, standarde, prejudecăți și experiențele altora. Ne amintim cu toții expresia moștenită „Învață din greșelile altora!”. Ați învățat din greșelile altora? Eu nu am învățat decât din propria mea experiență. Și dacă priviți cu sinceritate spre voi, veți vedea că așa este. Fiecare din noi avem exemplul familiei din care provenim și, chiar dacă au existat aspecte care ne-au displăcut sau trăsături de caracter (ale unuia dintre părinți) care ne-au deranjat, observând că manifestarea lor le influența negativ relația, ne-am manifestat, la rândul nostru (adulți devenind), identic față de partener. Chiar dacă am văzut și am trăit alături de aceste manifestări, chiar dacă ne-am promis nouă înșine că „niciodată nu voi face ca...”, „niciodată nu îmi voi alege un bărbat (femeie) ca tata (mama)...”, exact același pattern ni l-am ales. „Niciodată nu voi fi o femeie dominatoare ca mama!” îmi povestea o clientă că și-a spus când era adolescentă. Exact același comportament de dominare, de control asupra celuilalt, îl manifestă și ea în relația cu soțul ei.O altă clientă de-a mea își amintea cum și-a promis, cunoscând experiența unei colege de servici, că ea „niciodată nu va rămâne lângă un bărbat care a înșelat-o”. Ghiciți! Exact asta făcea de doi ani, rămânând lângă soțul ei care a avut nu una ci două relații extraconjugale. Nu au învățat din experiențele celorlalți.

Tiparele și standardele constituie și ele, pentru unele persoane, motive puternice de ruptură a relației sau chiar de renunțare la inițierea unei posibile relații. Multe femei privesc cu jind fotografiile provocante ale manechinelor, considerînd că, fără îndoială, ele n-ar putea face faţă unei concurenţe de acest gen. Neridicându-se la standardele considerate de ele ca fiind luate în considerare, ele nu țin cont de faptul că frumuseţea exterioară poate să fie rece şi fără farmec, iar femeia care este în stare să dea naştere unei relaţii durabile şi adînci are secrete mai subtile decît sim­pla frumuseţe fizică.  Zâmbesc, pentru că mi-am mintit de sutele de rubrici, din diverse publicații, care ne asigură reușita unei relații doar dacă urmăm cei 5-10-20-„n” pași specificați în textul respectiv. „Ești sexi dacă îndeplinești următoarele cinci criterii...”...„Zece semne prin care îți dai seama dacă bărbatul tău te înșeală”...„Cinci trucuri prin care înnebunești bărbatul” etc. Și multe femei se lasă influențate de tot ceea ce citesc. Și dacă tot m-am adresat femeilor (pentru că , recunoașteți, femeile își fac tot felul de probleme!) , voi continua, argumentându-mi pledoaria pentru o atenție mai mare asupra a ceea ce alegem să facă parte din viața noastră. Zăresc o dezamagire pe fața bărbaților? Glumesc, desigur.

E bine de știut că, de la început, o relaţie se instaurează sub o anu­mită culoare. Calitatea ce s-a înstăpânit asupra primelor momente petrecute împreună va constitui o notă de bază a întregii relaţii. Este, aşadar foarte important, când nu­triţi dragoste pentru un bărbat, să fiţi foarte atente la în­ceputul legăturii voastre: atente în sensul de a da o mare calitate schimburilor voastre şi atente în sensul de a re­ţine comportamentul vostru şi răspunsul celui pe care îl iubiţi. Nu confundați iubirea cu atracția!

Dacă alcătuiţi un cuplu de mai multă vreme, încercaţi să vă reamintiţi întâlnirea iniţială, căci ea este aceea care a colorat întreaga voastră legătură, şi să vă întrebaţi:„Ce imagine avea el despre mine? Dar acum?”, „Ce tip de relaţie căuta el? Oare aceasta corespun­de rolului de femeie care-mi face plăcere sau pe care trebuie să mi-l asum? Oare această imagine corespunde fiinţei mele profunde? Dar în prezent?” Puteţi şti toate acestea fiind foarte atente la cuvintele şi la comportamentul lui, trecute şi prezente. La fel de atente să fiți la voi, întrebându-vă: „El este bărbatul care corespunde cu imaginea pe care mi-am facut-o la început? Sunt reale trăsăturile de caracter, pe care i le-am atribuit la început, sau doar iluzorii?” Un bărbat poate căuta o relaţie deosebită cu o femeie şi să-şi închipuie sincer că sunteţi acel tip de femeie. Dacă imaginea pe care şi-a făcut-o despre dumneavoastră nu vă convine nicicum, vor urma ciocniri necontenite, căci nu corespundeţi „imaginii" pe care şi-a făurit-o despre dumneavoastră sau despre femeia cu care ar dori să tră­iască. Şi vice-versa: dacă bărbatul de care v-aţi îndrăgostit nu acţionează în concordanţă cu „imaginea" pe care o aveţi despre el, atunci nu veţi putea afla o soluţie între dorinţa voastră inconştientă şi realitate, care va fi mereu în dezechilibru. Cu cât imaginea pe care bărbatul şi-o făureşte despre „femeie" va fi mai apropiată de propria sa mamă, cu atât fricţiunile vor fi mai mari între voi. Invers, cu cât imaginea sa va fi mai desprinsă de viziunea maternă şi cu cât va arăta mai mult că-şi asumă el însuşi propria sa viaţă cu dinamism şi răspundere, cu atât mai durabilă și armonioasă va fi re­laţia. Acelaşi lucru şi pentru femeie, în raport cu tatăl său.

O ură excesivă a mamei pentru bărbat şi a tatălui pen­tru femeie dovedeşte iarăşi un ataşament de acelaşi tip, chiar dacă este inversat.Sunt rare cazurile în care, în cazul unei lipse de afecţiune din partea tatălui sau a mamei, legătura cuplului se poate dezvolta ca un „pa­radis", în opoziţie cu „infernul" copilăriei, ceea ce face din ea un motor pentru o relaţie foarte fericită. Mulţi co­pii necăjiţi și lipsiți de afecțiunea părinților, au devenit astfel nişte adulţi cu atât mai împli­niţi în menajul lor, cu cât au învățat să preţuiască infinit cel mai mic semn de dragoste.

Este aşadar interesant ca, reflectând asupra propriei voastre imagini despre „bărbatul ideal", să analizaţi ceea ce provine din imaginea paternă şi ce s-a născut din pro­pria voastră înţelegere a vieţii.  Valabil și pentru bărbați, în cazul „femeii ideale”. Cât este mama, cât este propria voastră dorință în viață? O imagine prea fixă (pro­venind din criterii insuflate sau suportate în relaţia cu părinţii) va constitui o temniţă pentru partener. Dimpo­trivă, o idee generală cu privire la ceea ce doriţi să atin­geţi în viaţă vă va împiedica poate de la o căsătorie ne­fericită. Căutați, deci, ca imaginea să fie cea pe care aţi dezvoltat-o voi înşivă, corespunzând fiinţei voastre adînci şi ca ea să fie, în acelaşi timp, cuprinzătoare şi fluidă, ge­neroasă, pentru a se adapta realităţii mişcătoare a vieţii. La fel de mare importanță are și cautarea echilibrului energiilor masculin și feminin. Armonia masculinului şi femininului este, într-o civilizaţie, o garanţie de echilibru şi frumuseţe. Recentul val de exprimare feminină în artă şi în viaţa socială, care a văzut lumina zilei în Occident în urmă cu câteva decenii şi care se amplifică firesc, este un semn care lasă să se întrevadă că civilizaţia noastră, prin mutaţia sa actuală, o porneşte pe drumul unei epoci a unei armonii de acest tip. Dacă ne-am imagina o clipă ce putere senină ar avea o cultură în care energiile masculine ar fi echilibrate de energiile feminine şi în care calităţile celor două sexe s-ar putea exprima liber, într-o creativitate comună, am rămâne uimiţi în faţa unei asemenea perspective. Totul ne îndeamnă să credem că evoluţia şi schim­bările actuale se îndreaptă către o astfel de realitate. Îngemănarea celor doua energii ar elimina conflictele, supremația, misoginismul și misandrismul. Ceea ce este implicit conţinut într-o astfel de îngemă­nare, este posibilitatea, pentru fiecare bărbat şi pentru fiecare femeie, de a-şi dezvolta o înţelegere adâncă a ce­luilalt pol. Psihanaliza ne-a făcut deja să întrevedem că în fiecare femeie există o componentă masculină care se manifestă, în psihismul său, îngemănată cu partea feminină a pro­priei sale fiinţe și în fiecare bărbat există o componentă feminină, care se manifestă în corelație cu partea masculină a propriei ființe.

Înţelegerea celuilalt sex are loc, deci în mod firesc, atunci când suntem în stare să trăim şi să realizăm această componentă mas­culină (feminină) din noi înşine. Armonia este atunci posibilă, căci înţelegem, la modul intim, ceea ce ni se potriveşte. Să încetăm a ne consuma energia căutând diferențele, canalizând-o spre (re)găsirea noastră în noi și în celălalt.