Abuzul sexual asupra copiilor

            Abuzul sexual asupra copiilor a ajuns să fie o adevărată epidemie. Ce e de făcut? Dovezi copleșitoare ne arată că pornografia generează violență, abuz sexual, viol. Deseori copiii devin victime ale abuzului sexual.

            Prin acest articol îmi doresc să vă atrag atenția vouă, părinți sau tutori, amintidu-vă că această problemă există și se dezvoltă îngrijorător. Dovezile arată că 80% din cazurile de abuz sexual asupra copiilor sunt săvârșite de către o persoană cunoscută copilului: tata, fratele, unchi, vecin, preot sau prieten de familie. Cu cât se descoperă mai repede ce se întâmplă, cu atât cresc șansele ca respectivul copil să fie recuperat emoțional și să-și revină.

            Cum identificăm un copil abuzat? Cel mai adesea, victimele devin extrem de tăcute. Copii care erau veseli, deschiși, dintr-o dată devin triști, deprimați, retrași. Au coșmaruri sau temeri de care nu s-au plâns niciodată până atunci. Dacă abuzul sexual s-a comis în afara casei, s-ar putea ca el (copilul) să refuze să mai meargă la grădiniță sau școală, plângând cu disperare și agățându-se de mamă. Fiți atenți la gesturile copilului! Uneori, copilul începe să „dea pupic” cu gura deschisă, face lucruri nepotrivite sau poate folosi termeni, pe care nu i-a mai pronunțat niciodată, în legătură cu diverse părți ale trupului. Un alt semn al abuzului sexual poate fi masturbarea excesivă a copilului.

            Părinții care observă un asemenea comportament al copilului lor, sunt sfătuiți să nu intre în panică, să-și păstreze calmul, chiar dacă simt că totul „se prăbușește” în jurul lor, să vorbească pe un ton neutru și în termeni neutri, pentru că un comportament exploziv îl sperie pe copil și îl face să se închidă și să nu dorească să vorbească despre agresiune. Dacă reacția părinților este una de șoc, suprindere vădită, copilul va înțelege din reacția părintelui că a făcut ceva „rău, greșit” și va fi pedepsit. În special în cazul unui copil mic, acesta poate fi atât de speriat de reacția inițială a părinților încât să se izoleze și să refuze cu vehemență să vorbească despre ce s-a întâmplat. Orice încercare ulterioară a părintelui de a fi calm și atent, se va solda cu eșec.

            Este absolut firesc ca părinții să aibă o reacție emoțională puternică, acesta fiind motivul pentru care este indicat să apeleze la un cadru calificat și specializat pentru asemenea situații: psiholog, medic, poliție. Nu încercați să vă descurcați singuri! Da, știu, apare acea „rușine” a părinților față de ceilalți, dacă s-ar afla ce s-a întâmplat cu copilul lor. De aceea specificam că e necesar să apeleze la personalul specializat și calificat care va respecta intimitatea victimei și a familiei sale. Pentru a-l ajuta pe copilul agresat, familia și psihologul  vor colabora într-o manieră pertinentă pentru a-l convinge pe copil că el nu are vreo vină. Părinții pot singuri doar să-și încurajeze copilul, supnându-i că adultul, care a făcut acele acte, este un om bolnav (de care trebuie să se ferască), că este vina exclusivă a acestuia, iar ei, ca părinți, îl vor asigura pe copil că vor fi mult mai atenți ca acest lucru să nu se mai repete, îl vor proteja și îl vor asigura pe copil că au încredere în el. Prin acest mod de reacție și exprimare, părinții îl vor face pe copil să realizeze că nu toți adulții sunt de încredere, că pe unii te poți baza, iar pe alții, nu.

            E necesar ca părinții să rămână pozitivi (sunt convinsă că nu e ușor) pentru a-l face pe copil să se detașeze emoțional cât mai ușor de ceea ce i s-a întâmplat. De ce este nevoie de psiholog în această situație? Pentru că problema cea mai grea și mai dureroasă este impactul abuzului sexual, nu abuzul în sine. Terapeuții au de „luptat” cu sentimentele de vinovăție, coșmarurile, depresia, stima de sine scăzută. În cazul în care abuzate sunt fetițele, ele se pot dezvolta, ca femei, cu convingerea că nu sunt decât niște obiecte sexuale pe care le folosești și le arunci, acceptând, într-o relație, compromisurile și violențele ca pe ceva pe care ele le „merită”. În cazul băiețeilor, după un abuz sexual, au toate șansele ca ei să devină, la rândul lor, abuzatori sexuali sau homosexuali.

            Orice abuz sexual este traumatizant pentru copil. Dacă ar fi să „gradăm” gravitatea urmărilor, atunci, cu siguranță, abuzul sexual săvârșit în interiorul familiei este devastator, față de cel săvârșit în afara familiei care are gradul de distructivitate mai puțin grav. Abuzul sexual în care abuzatorul este tatăl (sau fratele) este extrem de traumatizant. Persoana în care copilul a investit încredere și iubire este cea care l-a abuzat sexual. Copilul îl urăște, dar îl și iubește. Sentimentele sunt ambivalente. Este foarte important, pentru orice mamă, să fie atentă la reacțiile copilului față de tată (în special când avem de a face cu un „tată vitreg”).

            Pentru a-l putea proteja pe copil de un abuz sexual, copilul are nevoie să învețe că anumite părți ale corpului lui sunt intime și speciale, de aceea grija lui față de aceste părți să fie mult mai mare. Copilul să știe că poate să interzică cuiva să-i atingă aceste părți, totdată făcând diferența dintre atingerile nevinovate și cele intenționate, explicite. Copilul să fie învățat ca, în cazul în care cineva dorește intenționat să îl atingă sau îi cere să fie atins (în acele zone intime) de către copil, el poate să țipe tare, strigându-i agresorului: „Lasă-mă-n pace! Nu pune mâna pe mine!”. Părinții să-și învețe copilul că e o mare diferență între a fi respectuos cu adulții și a le permite orice, abuzând de autoritatea sau rolul acestora în viața copilului.

            Dragi părinți, fiți atenți la orice manifestare a copilui vostru, manifestare „ciudată” care vă poate pune pe gânduri! Acționați cu blândețe și, în același timp, cu responsabilitate, imediat ce au apărut semnalele unui posibil abuz sexual săvârșit asupra copilului, apelând la specialistul psiholog pentru a vă confirma sau infirma temerile! Copiii au nevoie să știe că viața sexuală este una necesară și sănătoasă, ce o vor avea la vârsta potrivită maturității dezvoltării fizice și emoționale, abuzurile sexuale fiind manifestări ale unor boli psihice, manifestări ce „mânjesc” frumusețea unei relații sexuale sănătoase.