Problema tinerilor adolescenţi nu este nouă şi se pare că ea a apărut odată cu omenirea. În acest sens sunt edificatoare cuvintele atribuite lui Socrate (secolul V î.e.n.): “Tineretul nostru iubeşte luxul.
Frica noastră de schimbare, de a păși în sfera unor noi realități, este atât de adâncă, încât ne agățăm cu disperare de lumea pe care o cunoaștem. Adeseori confundăm familiaritatea și obișnuința cu siguranța.
Nevoia de iubire ne aruncă în relaţii pe care nu le vedem cum se formează ele în realitate ci cum le proiectăm noi, cum am dori ele să fie.
O frumoasă adolescentă, cu ochii mari și migdalați, mi se confesează:
-Când mama mă privește, simt ura ei pentru că seamăn foarte bine cu tata...
A asculta este o artă pe care puțini o stăpânesc, pentru că nicăieri (în familie, la școală) nu se predă această artă. Nu-i învățăm pe copii (nu am fost nici noi învățați) cum să asculte.