Persoana care caută

Tren, înghesuială, ploaie, gălăgie…O femeie bate la uşa compartimentului meu şi aud glasul ei de dincolo de sticlă:

-Daniela???

Privesc curioasă la cea care îmi ştie numele şi încerc să-mi aduc din amintire imaginea acestei persoane…Femeia zâmbeşte…recunosc zâmbetul…Corina…Nu o văzusem de 11 ani. Înainte de a mă întoarce din state, ea pleca spre America. Încerc să găsesc chipul de atunci şi optimismul pe care-l iubeam. O cascadă de întâmplări îmi prezintă Corina: a divorţat de primul soţ…era un nemernic care s-a culcat cu nepoata ei, pe care o ajutase ea să intre la şcoala de asistente…și-a dorit enorm să plece definitiv în America, s-a recăsătorit în state. Ăla din state era un om de treabă, a murit anul trecut, într-un accident de maşină…

-Hm, zâmbeşte Corina amar, sunt o piază rea pentru bărbaţii din viaţa mea! Îţi aminteşti, Daniela, că şi fostul meu soţ a avut accident de maşină şi a fost în comă şi l-am îngrijit 6 luni? Și el…uf, câte mi-a făcut şi câte am înghiţit…

Amarul amintirilor a lăsat urme pe chipul ei. Corpul ei a îmbătrânit şi chipul ei s-a amprentat de ură şi nemulţumire. Vorbele continuau să curgă într-un şuvoi cu un debit din ce în ce mai mare. Încercam să o urmăresc, însă lipsa cursivităţii şi multitudinea de evenimente m-au făcut să mă opresc la privit şi să văd dicolo de cuvinte. Acum 10 ani Corina era o femeie îngrijită, pedantă şi atractivă. Cea de acum o găseam neîngrijită, obosită, mereu nemulţumită, cu un rest de machiaj aşezat peste un ten neîngrijit şi murdar, părul tapat şi încâlcit, cu un rest de vopsea decolorată în timp…Corina observă privirea mea şi începe să îmi argumenteze:

-Daniela, se vede că tu nu ai trecut prin greutăţi!

Zâmbesc la această constatare auzită de la diferite persoane atât de des. Mereu considerăm că oamenii de lângă noi sunt mai fericiţi şi fără griji. Nu am simţit nevoia să dovedesc că nu a fost chiar aşa…o las să îşi termine pledoaria…

-Biologic toţi îmbătrânim, continuă Corina, nu există să fie vreun om sănătos, să nu îl doară nimic. Mai ştiu eu oameni sănătoşi care şi-au făcut analizele că erau perfecte şi au murit după puţin timp…Tu eşti tânără şi mereu ai avut grijă de tine, eu mereu am avut grijă de alţii. Și ce am câştigat?? Uite, până şi copiii profită de noi şi ne transforma în slugile lor. Eu nu văd? Crezi că Codruţ al meu e diferit? Am obosit, Daniela, să tot fiu pentru alţii. Gata! Mă dor toate. Am 60 ani deja. Lasă că o să vezi şi tu cum va fi la 60, nu o să mai arăţi aşa cu tenul ăla al tău de copil. Viaţa nu iartă!

Simţeam în tonul ei un regret şi o invidie şi furie pe viaţa şi…îmi părea rău că nu a reuşit în cei 60 ani să găsească bucurie în viaţa pe care a trăit-o. Tot ceea ce i se întâmplă proiectează pe ceilalţi, adevărul este doar cel trăit de ea, neacceptând altul şi victimizandu-se la nesfârşit, neuitând să specifice că toţi trecem prin asta, mai devreme sau mai târziu şi să nu uit că voi ajunge şi eu să fiu bătrână şi zbârcită şi bolnavă.

stock-illustration-6286495-abstract-womenAm oprit-o delicat, spunându-i că e nevoie să dorm pentru că am acumulat oboseală. S-a oprit brusc şi multă vreme şi-a făcut semnul crucii…privind într-un punct, undeva pe geam…Când am cunoscut-o era tot nefericită, deşi poza în femeia iubită şi împlinită. M-am gândit că optimismul și schimbarea o va ajuta. A plecat în America, dornică să fie mai fericită şi s-a întors după 10 ani îmbătrânită şi dezgustată de viaţă.

Cineva îmi spunea odată că frica de infarct este mai rea decât infarctul însuşi. Avea dreptate. Întâlnesc oameni cărora le este teamă să iubească, să accepte, să simtă. Atâta timp cât eşti preocupat de a menţine ura şi nefericirea, poţi să pleci oriunde în lume, să fugi de oamenii de lângă tine, să vezi locuri noi şi oameni noi. Dar DE TINE nu poţi să fugi niciodată! Suferița ne arată unde se afla ataşamentele noastre. Tot ceea ce există în viaţa este ca un vehicul care te duce spre transformare. Foloseşte-l ! Altfel, rămâi o persoană care căuta mereu…

Te-ai gândit vreodată să fii o persoană care găseşte?