Un zâmbet, un gând, o mulțumire

                                

        Astăzi, în drumul meu spre casă, am intrat într-un magazin. La un moment dat mă simţeam „urmărită”. Îmi întorc privirea spre zona de unde simţeam priviri fixate spre mine. O femeie îmi zâmbeşte uşor încurcată. Îmi plac oamenii care zâmbesc. Îi întorc zâmbetul. Asta o încurajează să se apropie de mine şi, cu o voce caldă, îmi spune:

       -Îmi cer iertare pentru faptul că îndrăznesc să intru aşa în vorba cu dv. Mă bucură foarte tare faptul că vă văd în realitate. Sunteţi aşa cum sunteţi şi virtual.

       428023 384542884903969 237963386228587 1382837 1119988242 n E rândul meu să o privesc încurcată şi privirea mea întrebătoare o face să zâmbească din nou.

      -V-am recunoscut pentru că vă urmăresc zilnic postările pe blog şi, chiar dacă sună exagerat ceea ce vă spun, postările dv m-au ajutat să iau o decizie în ceea ce priveşte viaţa mea, sentimentele mele.

       Chiar dacă mi-a făcut reală plăcere vorbele ei, îmi dau seama că prima mea reacţie este să neg contribuţia mea la alegerile despre care femeia îmi vorbeşte. Mi-a intrat în obişuinţă să-i fac pe oameni să realizeze munca lor minunată în ceea ce priveşte schimbarea atitudinilor care erau distructive pentru ei. Dar, mă trezesc că spun simplu:

     -Mulţumesc şi mă bucur că văd pe chipul dv mulţumirea în alegerea pe care îmi spuneţi că aţi facut-o!

     -Nu, eu vă mulţumesc pentru pagina pe care o administraţi cu suflet! Mă bucur mult că v-am întâlnit şi vă doresc să aveţi parte de fericire binemeritată pentru binele pe care mi l-aţi făcut.

      Am rămas ţinuită locului privind paşii femeii care se îndreptau spre uşa magazinului. O caldură plăcută şi o imensa fericire mi-a invadat sufletul şi mi-a umezit ochii. Eram fericită pentru fericirea acelei femei pe care niciodată nu am văzut-o şi, probabil, niciodată nu o voi mai întâlni. Nu ştiu cât timp a trecut până ce ochii mei a întâlnit privirea vânzătoarei şi zâmbetul plăcut al ei. Ieşind din magazin, am căutat în depărtare acea femeie. Parcă o înghiţise pământul. Mi-am continuat drumul spre casă zâmbind. E minunat să ştii că aceste cuvinte, postate pe un perete virtual, pot influenţa comportamente şi pot „lumina” drumuri cufundate în ceaţă.