Îmi îndrept agale pașii spre casă, bucurându-mă de foșnetul covorului de frunze ruginii. Drumul spre casă trece pe lângă un faimos colegiu din orașul meu.
Eram într-un magazin de produse naturiste al unor amici de-ai mei, când uşa se deschide şi intră două fete. Plăcându-mi să analizez oamenii, le privesc şi zâmbesc văzând fețişoarele lor cu ten curat....
Persoanele din jurul meu mă întreabă cum de reuşesc mereu, în această vâltoare a vieţii, să rămân cu o gândire pozitivă...să nu mă plâng de greutăţi, să zâmbesc şi să fac glume pe seama greutăţilor.