Disperare extremă, încotro?

Sunt lucruri pe care le știm prea puțin despre noi, despre alții și despre creierul uman. Oricat de multe cercetări s-au făcut și continuă să se facă, oricât de mult ne-au ajutat mințile luminate precum Freud și Jung, pionierii psihologiei, creierul uman ramane încă un mister.

Sinuciderea vine ca efect al unor mari suferințe emoționale, pe care individul le trăiește la intensitate maximă. Gândurile de a-și pune capăt zilelor și emoțiile prin care trece, sunt urmările unei dezordini de ordin psihic și afectiv. Unele voci susțin că sinucigașii suferă de deficiențe mintale, că au accese de nebunie și probleme psihice grave, dar acest lucru este nefondat. Au existat studii care au contrazis respectiva teorie extremă.
Iată o listă cu câteva cauze principale ale sinuciderii: stările prelungite de stres ajuns la limita sa extremă, supărările dese, abuzul fizic și afectiv, sărăcia, datoriile mari, condițiile inumane de viață, neglijența și indiferența celor din jur, problemele de sănătate, accidentele, dizabilitățile fizice și psihice, moartea cuiva apropiat, desparțirea de persoana iubită, chiar și pierderea locului de muncă. Toate aceste probleme devin acute, pentru acel individ, mai ales atunci când își pierde speranța și crede că nu mai are nicio șansă să le rezolve sau cel putin să le îmbunătățească. Astfel, pică într-o depresie rapidă și, pe fondul unei stari psihice surescitate la maxim, sunt șanse să recurgă la gestul extrem.61obsesion

Psihologii avertizează asupra unui lucru pe cât de grav, pe atât de înspăimântător: paradoxal, gândurile de sinucidere sunt involuntare. Un om nu alege să se gândească la așa ceva, ci pur și simplu,aceste idei îi vin în minte fără știrea sa, pentru că "terenul" a fost deja pregătit: angoase, probleme, depresii, neajunsuri, etc. Deci, gândurile de suicid străfulgeră un astfel de om chiar și pentru câteva secunde, iar procesul de înlăturare a lor este mai complicat.Gândurile sinucigașe actionează cu o viteză uluitoare. Sunt deosebit de active, se propagă repede și au o extraordinară putere asupra emoționalului. Îl pot precipita pe individul în cauză, îl forțează, îl determină, îl aduc în pragul disperării și se întamplă nenorocirile. Sentimentul cu care se asociază cel mai bine starea premergătoare suicidului este acela al agoniei. O agonie emoțională și mentală, în care sufletul și psihicul sunt răvășite, date peste cap, smulse din mersul lor firesc, care nu se mai desfașoară în limitele normalului. Psihologii susțin că cea mai mare cauză a sinuciderii este depresia netratată, nerecunoscută, nediagnosticată sau depresia prost tratată, care recidivează. În general, persoanele, care se gândesc să își ia viața, nu cer ajutor direct, pentru că ele cred că nimeni nu va mai putea face nimic și este inutil să apeleze prin viu grai la alții. Dar există și cazuri mai fericite, când familia și apropiații depistează problema la timp și il salvează pe un eventual sinucigas de la moarte, apelând la sprijin sufletesc și de specialitate.

Cum ne dăm seama dacă cineva are de gând să renunțe la viață:
Există câteva semne tipice de avertizare, expuse de oamenii care au de gând să-și regleze definitiv conturile cu viața. Nu înseamna că oricare din aceste semne e sinonim cu sinuciderea, dar luate laolaltă sunt alarmante:

- retragerea din sânul familiei și din cercul de prieteni, tot mai accentuată;

- depresie generală, prelungită; Atenție! Nu o confundați cu depresia clinică!

- pierderea interesului pentru activitățile obișnuite, care altădată îi făceau plăcere;

- semne de tristețe, disperare, iritabilitate, nervozitate;

- modificari ale poftei de mâncare, schimbări de greutate, comportament, nivel de activitate si de somn;

- pierderea de energie;

- autoreclamă negativă (atunci când vorbeste urât despre el/ea însuși/însăși și dă impresia unei totale lipse de încredere în propria persoană;

- gânduri recurente de sinucidere sau chiar fantezii și ipoteze;

- o schimbare bruscă de la depresie extremă, la o perioadă liniștită (poate indica faptul că deja a luat decizia de a comite o tentativă și face demersuri);

- vorbește sau scrie despre sinucidere, caută informații pe internet;

- încercările anterioare, care pot recidiva;

- sentimente de inutilitate și neajutorare;

- își face ordine în afacerile de ordin personal sau material, adică: scrie un testament, cedează averea, casa, mașina, donează banii dintr-o dată, se interesează de asigurarea de viață (în caz că are așa ceva), “curăță” terenul (rezolvă numaidecât niște lucruri personale vechi, din trecut, care ramaseseră în stand-by și pe care trebuie să le știe bifate).

Fiti atenți la semnalele transmise de cei din jurul vostru, mai ales atunci când observați că cineva este distras comportamental, apatic, dezvoltă stări de labilitate, trece ușor de la o stare la alta. Priviți dincolo de aparențele unui zâmbet forțat și a unui raspuns dat evaziv, doar ca să scape de întrebări.Deschideți bine ochii și studiați ce se întamplă în jur, pentru că, mai întâi de toate, trebuie să dăm dovadă de conștiință socială și de responsabilitate. Un om care are de gând să comită o tentativa de suicide, va transmite mereu semnale, chiar dacă vrea sau nu să fie interceptat. Cine îl cunoaște, simte că ceva nu e în regulă. Putem să îl ajutăm prin consiliere de specialitate și sfaturi pozitive. Putem să prevenim astfel de tragedii prin eforturi depuse pentru a înțelege cum se simte, prin a-l ajuta să caute soluții mai bune la problemele pe care le are. Prin vizite la specialist, luându-l de mână, cu iubire și blândețe, și ducându-l la cabinetul unui psiholog, pentru că explicațiile unui expert și pozitivismul oferit vor da roade. Acest om trebuie determinat să vorbească despre agonia lui. Orice, numai să comunice!

psychological-counseling

Dincolo de cazurile pe care le putem depista, există și acele persoane depresive care își ascund foarte bine starea emoțională adevarată și pozează în oameni fericiti, uneori exagerat de fericiți. Chiar și aceștia pot fi detectati. Cum? Ei nu vorbesc niciodată despre ei. Fac glume și abordează subiecte unde nu sunt nevoiți să vorbească despre ei. Se izolează la un moment dat. Dacă nimeni nu le oferă nicio consolare, își continuă izolarea până la extrem. Oricât de fericiți și zâmbitori vor să pară, parcă simțim o barieră pe care o transpun între ei și lumea exterioară, cauzată de luptele interioare pe care le poartă. Există șanse să îi salvăm. Sinucigașii nu vor să moară cu orice preț, să pună capăt vieții, ci vor să pună capat chinurilor și zvârcolirilor cu care se confruntă. De ce credeți că mai toți sinucigașii lasă un mesaj de adio, chiar și scurt, dar care sintetizează principalele motive care i-au împins la actul extrem?! Ei au nevoie de noi, numai că trebuie să fim atenți și să ne dăm seama până când nu e prea tarziu.

Vă rog, nu mai etichetati!!! Sinucigașii nu-s nebuni! Majoritatea persoanelor care se sinucid nu sunt diagnosticate cu boli mintale. Nu sunt bolnavi psihic. Sunt oameni ca mine și ca tine, ca noi toți, cu bune și rele, dar care se simt marginalizați, nefericiți, disperați și neajutorați, la un moment dat. Gândurile de sinucidere sunt urmarea unei vieți care îi copleșește și gata, și-au pus singuri „ștampila”: nu mai pot face față. Tineți minte că cei mai mulți sinucigași NU sunt nebuni și NU suferă de schizofrenie sau de alte boli mintale clinice. Nu v-o spun eu, ci au spus-o cercetatoarele Margaret Appleby si Margaret Condonis, unii din cei mai mari psihologi ai acestui domeniu dificil, care și-au dedicat cariera studiului despre astfel de întâmplari tragice și le-au teoretizat.
        Într-o societate în care stigmatizarea domnește pe un postament bine sudat în conștiința și în mentalitatea colectivă, în care IGNORANȚA privind NOȚIUNILE ELEMENTARE DESPRE SĂNĂTATE este răspandită pretutindeni, oamenii au impresia că vor fi catalogați drept nebuni, dacă aleg să vorbească despre problemele delicate cu care se confruntă. De aceea sunt reticenți și nici nu acceptă să meargă la psiholog, iar cunoscuților nu le spun, pentru a nu fi etichetați. 

Soluțiile sunt în mâna oamenilor.Iar noi, psihologii, suntem aici pentru a vă ajuta!