***Un om de afaceri, căsătorit de 20 de ani, stă în compartimentul restaurant al unui tren. După servirea mesei, el citește rubrica de afaceri a unui ziar și, din când în când se uită pe fereastră la peisajul care zboară.
La o mică oprire, ușa compartimentului se deschide și o tânără doamnă intră în compartiment. Ea cară după ea o valiză mare, pe care încearcă să o pună în plasa de bagaje. Bărbatul lasă ziarul alături, sare și cu un scurt "îmi dați voie?" ridică galant bagajele și le așează în plasa de bagaje. El era deja atras de ea, din momentul în care ea a intrat în compartiment. Dar în timp ce ea se așează elegant picior peste picior, el realizează că este fascinat de ea. Brusc, simțindu-se mai tânăr, el se scaldă în lumina zâmbetului ei, pe care ea tocmai i l-a adresat pentru ajutorul său. Rubrica financiară a ziarului nu îl mai interesa demult. Din nou lasă ziarul jos pentru a se uita la femeie, observă culoarea părului ei, este tulburat de formă și culoarea ochilor ei, se surprinde privind la linia gâtului ei și încearcă să se concentreze asupra ziarului. Dar, sentimentele scapă de sub control. Tot timpul, cele mai diverse gânduri i se rotesc în cap, gânduri pe care el nu le poate opri.
"Îmi place această femeie. Când o compar pe soția mea cu ea".........Expresia "soția mea" îl aduce din nou la realitate pentru un minut. "Odată eram foarte îndrăgostit de ea. Dar de atunci au apărut problemele, una după alta." Instinctiv, el își amintește că, chiar cu o seară înainte, soția sa nu i-a dat nicio șansă să fie romantic. Plângându-se că el nu-i arată nici un interes, că era mereu așa de grăbit, ea i-a întors pur și simplu spatele și s-a purtat ca și cum deja a adormit. În timp ce se gândește la acest lucru, simte un nod în gât, deoarece o vede pe femeia din fața lui. În timp ce adulmecă mirosul parfumului ei, lui i se pare că ea flirtează cu el. Un gând îi apare în minte: "Trebuie neapărat s-o cunosc pe această femeie…și dacă nu fac mare tam tam, soția mea nu va afla nimic. La urma urmei, ce rău aș face dacă aș înșela-o?". Dar aceasta nu este ușor de realizat pentru el. "Ar trebui să-mi pese de acest lucru? Pot risca să afle copiii mei? Ce ar spune rudele mele? Sigur mi-aș impresiona colegii cu o prietenă atractivă ca aceasta.Toți vor să aibă o prietenă ca ea." Brusc, el își reamintește o scenă din copilăria sa: mama sa plânge, deoarece soțul ei are o aventură. Îi rămâne această idee în cap. Dar repede își îndepărtează din minte aceste gânduri supărătoare. "Am realizat multe în viață și am tot dreptul să fac o schimbare; să mă îndepărtez de toate aceste responsabilități zilnice: mă scol dimineața; îmi fabric un zâmbet pentru soția mea (altfel ea devine morocănoasă); mă duc la serviciu, unde trebuie să fiu inteligent și corespunzător, și atent să nu fac greșeli; să fiu prietenos cu asociații mei, când mai degrabă le-aș da un șut în fund, probleme zilnice plus o mie de alte lucruri meschine (neînsemnate)." Și după toate acestea, soția sa îl cicălește seara - aproape că îi poate auzi vocea, chiar acum. "Nu ai timp deloc pentru mine. Mă neglijezi. Nu ești nici măcar un tată bun." Dacă acest lucru nu este de ajuns pentru a justifica dorința sa de a cunoaște această minunată ființă care stă în față sa,..."Merit acest lucru după o viață de câine pe care am dus-o pâna acum. Dacă nu aș avea aceste inhibiții stupide!"
Și gândind toate acestea, își pune ziarul pe brațe, zâmbește cât mai atractiv posibil, își drege vocea - și nu poate scoate un sunet. Renunțând, privește pe fereastră. Trenul încetinește, femeia se ridică. Înainte ca el să apuce să-i dea o mână de ajutor, ea își ia bagajele, zâmbește și spune "La revedere!". Trenul intră în stație. Omul nostru de afaceri privește cum femeia aleargă către un bărbat tânăr de pe peron. Ei se îmbrățișează. Omul de afaceri ridică ziarul și începe să studieze piața de capital, în timp ce bombăne: "De-a dreptul tâmpit". ***