Amprenta relațiilor interumane

RELAȚIILE DE FAMILIE sunt cele mai importante relații interpersonale de care dispunem, ale căror calități își pun amprenta asupra competențelor, rezistenței și stării de bine ale ființei umane.

1-resizedDe-a lungul timpului, s-a constatat că acei adolescenți, care s-au separat de părinți, s-au confruntat cu sentimentele singurătății și anxietății sociale. Impactul familiei asupra comportamentului copilului depinde de calitatea suportului oferit. Atitudinea de răceală extremă, de ostilitate deschisă și de respingere, manifestate de părinți față de copil, contribuie la dezvoltarea tulburărilor emoționale, agresiunii și delicvenței acestuia. Căldura atitudinii parentale se asociază cu stima de sine crescută a copilului, cu complianța, cu competența cognitivă, cu solicitările cărora este nevoit copilul să le facă față, cu interiorizarea standardelor morale și adaptarea socială. Cel mai important aspect este faptul că relațiile inadecvate între părinți și copii au drept rezultat ratarea șansei de a dezvolta acel sentiment de încredere fundamentală de „sunt în regulă”(I am o.k.-Harris,1973), care îi permite înfruntarea fără probleme deosebită a provocărilor cărora, în calitate de adult, va fi nevoit să le facă față.

Din cele prezentate mai sus, reiese importanța familiei care își asumă rolul de sistem de suport, cu implicații majore asupra sănătății mentale a membrilor ei. În cadul familiei, copilul acumulează informații despre lume, fiind ghidat de acest „izvor” al construirii imaginii despre lume și al filozofiei despre viață. Familia are rol de furnizor al ajutorului practic și concret devenind spațiul destinderii și recuperării forțelor, sursă a identității și, în special, suport pentru sporirea rezistenței față de solicitări emoționale.98355626F2A8445C946FD008321D8A66

RELAȚIA DE CUPLU se constituie, de departe, cea mai strânsă și mai intimă relație interpersonală de care dispunem noi, oamenii. Iubirea romantică sau pasională prezintă puternice componente sexuale și de infatuare, întâlnite adesea în stadiile timpurii ale iubirii. ÎMPĂRTĂȘIREA este rolul acestui tip de relație. Persoanele aflate în relație se bucură împreună de ceea ce oferă fiecare. Sternberg descrie cele trei forme fundamentale ale iubirii: pasiunea, intimitatea și angajamentul.

Pasiunea—atracție fizică și sexuală;

Intimitatea—sentimentele căldurii afective, apropierea și împărtășirea;

Angajamentul—evaluarea cognitivă a relației completată de intenția de a păstra relația.

IUBIREA este trăită sub forma ei FIREASCĂ, INTENSĂ și DEPLINĂ atunci când poate mobiliza toate CELE TREI COMPONENTE amintite. Coabitarea partenerilor implicați în relație presupune (în condițiile în care nimic nu o impune) o apreciere favorabilă a calității relației care stă la baza păstrării legăturii. Din păcate, numărul motivelor, de altă natură decât afecțiunea reciprocă, care mențin legătura, este atât de mare încât un eventual divorț devine extrem de complicat. Tocmai de aceea ideea divorțului este înlăturată, cuplul rămânând într-o relație nesatisfăcătoare.

prieteni noiO altă relație interpersonală este PRIETENIA. Aceasta este diferită de relațiile de cuplu, în primul rând prin legătura mai puțin strânsă dintre membri acesteia, neincluzând contactul sexual (prietenii, de regulă, nu conviețuiesc împreună). Deși prietenii petrec mult timp împreună (chefuri, discuții, distracții în comun etc) le lipsesc elementele muncii prestate împreună, asumarea, în comun, a responsabilităților (casă, proprietăți). Alegerea prietenilor are la bază interese comune și plăcerea asociată cu timpul petrecut împreună. Cercul de prieteni reprezintă mediul în care se distrează cel mai bine. Chiar dacă nu constituie un suport cu adevărat serios,  prietenii constituie o importantă sursă de bucurie și bună dispoziție. Înainte de căsătorie, prieteniile reprezintă cea mai importantă formă a relațiilor interpesonale pentru tineri. Importanța acestei legături pălește odată cu stabilizarea relației de cuplu. Sunt considerați „cei mai buni prieteni” acele persoane cu care împărtășim cele mai multe caracteristici, interese și plăceri comune. Împreună cu aceștia, ne permitem un grad mai mare de intimitate și mult timp împreună.

În cadrul relațiilor interpersonale, putem lua în considerare și RELAȚIILE COLEGIALE, de la locul de muncă (mult mai puțin intense și profunde). Relațiile colegiale sunt prea puțin relevante pentru singurătatea unei persoane. Gradul de „amprentare” relațională este diferit de la un tip de relație la altul.

Atâta timp cât nu reușim să diferențiem rolul acestor tipuri de relație și pretindem (așteptăm) altceva decât rolul îndeplinit de acea relație, vom obține tulburări emoționale. Dacă, de exemplu, așteptăm din partea prietenilor sau partenerului de cuplu ceea ce ar fi firesc să ne ofere familia, vom pune pe umerii acestora (prietenilor) o mare responsabilitate, iar dezamăgirea neîmplinirii nevoilor va fi pe măsură.

Să sintetizăm rolul fiecărei relații:

social-media-on-relation

FAMILIA: baza, suportul afectiv, ajutorul, ghidarea, sursa de identitate.

IUBITUL/IUBITA(soțul/soția) : împărtășirea reciprocă a atracției fizice, a întimității și angajamentului, împărtășirea afectivității și respect.

PRIETENII: sursă de relaxare și distracție, petrecerea într-un mod plăcut al timpului liber, într-o mică măsură furnizori ai suportului afectiv, respect reciproc.

COLEGII: relații informale, (deseori) lipsite de valențe stimulatoare, (uneori) competiție profesională, relații distante, foarte puțin relevante pentru partea afectivă a persoanei.

Rețeaua socială a unei persoane se structurează din relații interpersonale de diferite tipuri. Cunoscând valoarea fiecărui tip de relație, ne este mai ușor să realizăm că, atunci când avem așteptări, avem dezamăgiri. Având dezamăgiri dezvoltăm tulburări emoționale și de comportament.